Luni, 20 iulie 2015, de ziua prăznuirii Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, ajutat de un ales sobor de preoți și diaconi în frunte cu Preacuviosul Părinte Ioachim Pârvulescu, exarhul mănăstirilor și starețul Mănăstirii Lainici, în prezența celor aproape trei sute de credincioși încercați de urcușul muntelui, a săvârşit Sfânta Liturghie la hramul Mănăstirii «Sfântul Ilie», situată în apropierea Sanatoriului din localitatea Dobriţa, judeţul Gorj. Menționăm că sfântul lăcaș s-a sfințit la 20 iulie 2010, având alte două hramuri: «Naşterea Maicii Domnului» şi «Sfântul Mina», fiind construit în stil maramureşean, prin strădania părintelui protosinghel Irineu, cu ajutorul Consiliului Judetean Gorj şi al Mitropoliei Olteniei. În cadrul Sfintei Liturghii, diaconul Vasile Lăpăduș a fost hirotonisit preot pe seama Parohiei Bâltișoara, Preotul Răzvan Merei a fost numit duhovnic, iar Maica Andreea a fost instalată Stareță a Mănăstirii «Sfântul Ilie».
“Ne-a învrednicit Domnul să oficiem Sfânta Liturghie în acest loc înalt, pe această Acropole a Județului Gorj”
În cuvântul de aleasă trăire duhovnicească adresat credincioșilor adunați în jurul altarului de vară și cu atenție ascultat de către toți cei aflați în curtea mănăstirii, cadre medicale, bolnavi de la Spitalul «Tudor Vladimirescu», pelerini veniți de pe întreg cuprinsul județului, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit a binecuvântat osteneala celor care au urmat calea înălțării spirituale, deoarece: “Cu ajutorul Bunului Dumnezeu și al rugăciunilor Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, ocrotitorul acestei sfinte mănăstiri, cel pe care îl pomenim astăzi, ne-a învrednicit Domnul să oficiem Sfânta Liturghie în acest loc înalt, pe această Acropole a Județului Gorj, unde, din mila Lui Dumnezeu și cu osteneala mai multor persoane s-a înălțat această sfântă biserică și sfântă mănăstire, în preajma acestui spital, ca să fie loc de vindecare sufletească și trupească a tuturor celor care au trebuință de rugăciune și de mântuire. De câtva timp, ne ostenim să zidim aici o biserică, împreună cu Părintele Protosinghel Irineu, și s-a realizat acest lucru! A venit vremea, acum, ca să dăm contur de mănăstire și să rânduim viață de obște, și în felul acesta, am adus câteva măicuțe de la «Sfânta Treime» Strâmba-Jiu, iar maica stareță de la «Sfânta Treime» este aici prezentă, ca să fie alături de cele care au crescut și s-au format în această sfântă mănăstire. Iar acum, cu bunăvoința Slăvitului Dumnezeu și prin rugăciunile Maicii Domnului și ale Sfântului Ilie, construiesc și ele aici un «cuib» de viață duhovnicească, pentru toți credincioșii, dar și pentru ele însele, în primul rând, pentru cei care vin să stea pentru câteva clipe departe de lucrurile obișnuite din viața lor, de lumea deșartă, ca să primească lucrarea Bunului Dumnezeu, spre întărire și spre mântuire”.
Sfântul Ilie L-a rugat pe Bunul Dumnezeu să dea rouă și ploaie pe pământ
În deslușirea cuvântului de aleasă învățătură duhovnicească, Chiriarhul Mitropoliei Olteniei a ținut să accentueze faptul că Sfântul Ilie Tesviteanul este unul dintre proorocii care au trăit înainte de venirea Mântuitorului Iisus Hristos, unul dintre aceia care au vestit venirea lui Mesia și au vorbit despre această pogorâre a Lui Dumnezeu la neamul omenesc, ca să ne ridice iarăși în familiaritatea și în iubirea Tatălui Ceresc. În acest fel, Sfântul Prooroc Ilie și-a încununat viața cu fapte bune, a învățat de la părinții săi cum să trăiască după poruncile Lui Dumnezeu și să împlinească cele de folos sufletului pentru viața veșnică, dar mai presus de toate, el și-a rânduit viața de-așa manieră încât s-a făcut ușor ca să fie ridicat la ceruri și să aștepte acolo, până ce va veni iarăși Mântuitorul Iisus Hristos, ca să primească viață martirică, pentru ca apoi să intre în Împărăția Lui Dumnezeu. Întâistătătorul sfintelor lăcașe din Oltenia a arătat că Sfântul Ilie împreună cu Sfântul Enoh sunt doi dintre oamenii care n-au murit, care trăiesc în Planul Lui Dumnezeu, într-o altă stare deosebită de a noastră, pământească, dar ca să ajungă acolo, au avut nevoie de multă osteneală și de multă viață duhovnicească. Sfântul Ilie, în viața sa, a gândit și a trăit după învățătura Lui Dumnezeu, și-a ascuns faptele bune cu virtutea și cu haina smereniei, a postit, s-a rugat și a văzut Slava Lui Dumnezeu pe Muntele Horeb, pentru că atât s-a apropiat de Dumnezeu, încât este printre puținii oameni care au trăit aceste momente dumnezeiești, iar: “Așa cum a arătat și viața Sfântului Ilie, el a înfometat și a însetat, atunci când Dumnezeu a închis cerul ca să nu mai plouă și a fost secetă mare. Cum îl știm pe Sf. Ilie care este protectorul văzduhului, este aducătorul de ploaie și îl rugăm întotdeauna să reverse ploi bogate peste pământ și peste viața noastră, el s-a rugat și Dumnezeu a dat ploaie pe pământ, el s-a rugat și ploaia s-a oprit, cerul s-a făcut ca arama și căldură și zăpușeală mare a fost peste întreg pământul. Vrea să ne arate aceste lucruri și aceste descrieri din viața Sfântului Ilie, că sfinții sunt atât de plăcuți Lui Dumnezeu, încât îi ascultă atunci când trebuie să arate că natura înconjurătoare este plecată lor. Sfântul Ilie este cel care oprește cerul și pământul să nu plouă, îl roagă pe Dumnezeu! Și apoi, după ce a văzut suferința și durerea, a văzut moartea, a văzut pe cei care erau nevinovați, văduva din Sarepta Sidonului, cu copilul ei, care urma să facă o turtă din făină, să mănânce și apoi să moară de secetă și de foame, s-a înduplecat în momentul acela și L-a rugat pe Bunul Dumnezeu să dea rouă și ploaie pe pământ, când s-a revărsat apa spre bucuria întregului popor”!
“Când ne rugăm Sfântului Ilie, în această sfântă mănăstire care îi poartă hramul, ridicăm ochii și mintea la ceruri”
În încheirea cuvântului său de învățătură duhovnicească, Înaltpreasfințitul părinte dr. Irineu a concluzionat faptul că Sfântul Ilie, pentru că a avut credință și fapte bune, pentru că a fost lângă Dumnezeu, a fost ridicat la ceruri «în căruță cu cai de foc» și este acolo împreună cu sfinții Lui Dumnezeu, și nu a lepădat trupul său și nici nu a putrezit în pământ, iar atunci: “Când ne rugăm Sfântului Ilie, în această sfântă mănăstire care îi poartă hramul, ridicăm ochii și mintea la ceruri, că parcă suntem mai aproape de cer, aici, mai mult ca în alt oricare loc, și în același timp, cugetăm ca și psalmistul: «La munți, suflete să ne ridicăm, mergi acolo de unde ne vine ajutorul»!
Deci, ne ridicăm la Dumnezeu și Îl rugăm ca totdeauna să ne fie ajutător și mijlocitor! Așadar, părinților, iubiți credincioși, în această zi, a Sfântului Ilie, avem această bucurie, în sfânta mănăstire, ca să fim alături unii de alții la Sfânta Liturghie, ca să primim Harul Preasfântului Duh, să-l avem pe Sfântul Ilie lângă noi, pentru că în rugăciune, ori de cite ori îl chemăm, el este prezent în viața noastră, se roagă pentru noi și mijlocește pentru noi înaintea Tatălui Ceresc! Să-l cinstim cu luare aminte, să-l iubim pentru că el ne iubește și se roagă întotdeauna pentru noi înaintea Tatălui Ceresc!
De asemenea, rugăm pe Bunul Dumnezeu, cei care poartă numele Sfântului Ilie, să fie binecuvântați, să le dea Dumnezeu sănătate, pace și mult spor sufletesc! Dumnezeu Atotputernicul să reverse Harul Său peste noi toți, acum și pururea, și în vecii vecilor, Amin”!
Toți credincioșii veniți la sfânta sărbătoare au pregustat din bucatele pregătite cu mare grijă de obștea maicilor ostenitoare ale sfântului lăcaș, îndrumate și rânduite cu multă râvnă și cu mare înțelepciune de către noua Maica Stareță Andreea!
Profesor, Vasile GOGONEA
