În ziua de 17 mai 2015, în Duminica a 6-a după Sfintele Paşti, a Orbului din naştere, Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, ajutat de un ales sobor de preoți și diaconi a oficiat Sfânta Liturghie şi slujba de resfinţire a Bisericii «Adormirea Maicii Domnului» din Parohia Dăneşti, filia Văcarea, Protoieria Târgu-Jiu Sud. În prezența a sute de credincioși veniți din comună și din județ, sărbătoarea a fost onorată de prezența oficialităților Județului Gorj, a Președintelui Consiliului Județean, dl. Ion Călinoiu, a vicepreședintelui Consiliului Județean, dl. Ciprian Florescu și a Prefectului de Gorj, dl. Alin Văcaru.
“Mulțumim Bunului Dumnezeu că ne-a dat sănătate, să putem lua parte la acest eveniment legat de resfințirea bisericii din satul Văcarea”
Zidită între anii 1930-1934 pe un teren aparținând Generalului Christian Tell, teren donat de soția acestuia, Tarsița Tell, printr-un act din anul 1913, biserica a fost sfințită la 11 noiembrie 1934 de către PS Vartolomeu, episcopul Râmnicului, iar în ultimii doi ani s-au făcut reparații și a fost refăcută pictura interioară a sfântului lăcaș, prin purtarea de grijă a Preotului Paroh, Ștefan Cosmin Rusu și cu sprijinul Primăriei Dănești, personal a PC Părinte, Primar Emilian Rusu! Cu acest prilej ipodiaconul Daniel Micu, de la Paraclisul Mitropolitan «Sf. Grigorie Teologul» din Craiova a fost prohirisit diacon, iar diaconul Florin Tudoran a fost hirotonit preot. Preotul Paroh, Ștefan Cosmin Rusu a fost ridicat la rangul de iconom stavrofor și a mulțumit Lui Dumnezeu că a fost binecuvântat cu această bucurie, iar primarul Comunei Dănești a mulțumit, de asemenea, Bunului Dumnezeu că “ne-a dat sănătate să putem lua parte la acest eveniment legat de resfințirea bisericii din satul Văcarea”! Au primt gramate chiriarhale de mulțumire din partea Mitropoliei Olteniei, Rusu Emilian, primarul comunei, precum și domnii: Niculescu Petre, Liescu Ion, Munteanu Constantin și Negrea Alexandru.
“Biserica reprezintă pentru noi, viața noastră”
În Cuvântul său de aleasă și pilduitoare învățătură, Mitropolitul Olteniei a înflăcărat inimile celor prezenți și le-a vorbit despre importanța deosebită a bisericii în viața unei comunități umane, apreciind că: “La fiecare dată când sfințim câte o biserică și când realizăm aceste lucrări importante la înfrumusețarea «Casei Lui Dumnezeu», trăim 
momente de aleasă înălțare sufletească, pentru că, pe de o parte, avem împlinirea «lucrului bine făcut», iar pe de altă parte, chemarea Lui Dumnezeu care să sfințească sufletul nostru și să ne dăruiască putere și curaj ca să ducem viața până la sfârșitul zilelor noastre, până ce va fi să trecem de aici și să ajungem la înfricoșata judecată pentru faptele noastre. Așadar, biserica reprezintă pentru noi, viața noastră! Noi trăim pentru biserică și biserica trăiește pentru noi! Spunem că trăim pentru biserică, întrucât viața e de la Dumnezeu, iar Dumnezeu este Acela Care a creat biserica, adică a unit această putere duhovnicească de credincioși, i-a unit pe toți laolaltă, a format trupul său în care noi, fiecare, suntem mădulare ale acestui trup. Așa cum vița de vie are multe ramuri și aduce roadă bogată pentru că viticultorul, gospodarul se îngrijește s-o taie la timp, s-o lege și s-o pregătească pentru rodul acesta bogat, astfel este și biserica noastră, sub cupola căreia stăm cu toți. Biserica este elementul central dintr-o parohie! În biserică se reunesc toți credincioșii, de la naștere și până la înmormântare. În biserică, noi Îl primim pe Mântuitorul Iisus Hristos în trupul și sângele Său, în biserică ne unim cu El în Taina Cununiei, în biserică primim iertarea păcatelor prin Taina Sfintei Spovedanii, în biserică învățăm ce ne este de folos pentru mântuirea noastră. Și în biserică suntem aduși pe ultimul drum, ca să ne odihnim în jurul sfintei biserici, așteptând învierea morților și «viața veacului ce va să vie!». Deci, am putea spune că viața noastră este izvorâtă din biserică, iar dacă cineva nu este în biserică, acela este răpit de lupul, de leul care aleargă cu gura deschisă, neștiind pe cine să înghită! Dacă cineva nu este în biserică, este înrobit de vrăjmașul diavol, și nu are nici aici, în lumea aceasta, bucurii, și cu atât mai puțin, fericire în viața cea veșnică, pentru că cei păcătoși nu vor fi duși la liniște și pace, ci, vor fi duși în chinurile veșnice, așa cum știm din Sfânta Scriptură, și cum Mântuitorul Hristos le spune: «Duceți-vă de la mine blestemaților, în focul cel veșnic!»”.
“Dumnezeu ne vede pe fiecare, nu numai la chipul nostru, fața noastră, ci, vede și adâncul nostru”
Referindu-se la conținutul deosebit al învățăturii Pericopei Evanghelice a vindecării orbului din naștere, Chiriarhul Mitropoliei noastre a revărsat în inimile credincioșilor picături limpezi de înaltă înțelepciune și a reiterat faptul că ascultând în biserică, atenți și cu smerenie Cuvântul Lui Dumnezeu, ne putem socoti copiii Lui Dumnezeu, mai ales că în biserică, și îngerii “stau cu teamă și cu cutremur. Nu pentru că s-ar teme de vreo pedeapsă, ci, din respect, din vederea măreției Lui Dumnezeu. Pentru că atunci când ei văd pe Dumnezeu, puterea, slava dumnezeiască este înfricoșătoare. Ei stau cu luare aminte și ne învață și pe noi să stăm în biserică cu luare aminte”! Întâistătătorul Bisericilor din Oltenia a completat cele spuse, arătând că: “Dumnezeu ne vede pe fiecare, nu numai la chipul nostru, fața noastră, ci, vede și adâncul nostru, gândurile noastre, cum se învălmășesc în mintea noastră. Ne vede pe fiecare că suntem copii credincioși și ascultători și ne rugăm cu luare-aminte, realizăm că suntem în biserică. Ne dăm seama că suntem aici, înaintea Celui Care este înfricoșător și care într-o clipită poate să ne ia viața. Pentru că pe cel neascultător, profesorul îl dojenește, îl ceartă și chiar îl pedepsește. Cu atât mai mult, noi, care am ajuns la vârsta maturității, trebuie să avem această atenție! În biserică, nu se vorbește! În biserică, nu se gândește acasă! În biserică doar se ascultă și trebuie să fii ochi și urechi la Dumnezeu, mai ales că Dumnezeu îți dă răspuns la îndoielile tale! Îți dă răspuns la rugăciunile tale! Îți dă sănătate, îți dă bucurie! Deci, dacă nu realizăm acest lucru, că am venit la biserică pentru ca să ne rugăm, și poate de multe ori, venim la biserică și stăm pe-afară, ca și când nu ne-am fi văzut de multă vreme cu prietenii și cu apropiații noștri, și tocmai aici ne-am găsit ca să ne întâlnim! E foarte important să venim la biserică cu frică și cu cutremur, mai ales că suntem păcătoși! Dacă realizăm că suntem păcătoși, am greșit înaintea Lui Dumnezeu, și știm precis că greșim mereu: «fărădelegea mea, înaintea mea este pururea», zice psalmistul, și trebuie să cerem iertare, iar ca să primim și răspuns, ca să primim și iertare, de bună seamă că avem și nevoie de multă «inimă înfrântă și smerită»”!
“Dumnezeu, să vă lumineze mintea, ochii și cugetul, ca să vedeți Adevărul cel veșnic”
În încheierea minunatelor sale cuvinte de adâncă trăire duhovnicească, la finele slujbei euharistice, Arhieria sa, Mitropolitul Olteniei a vorbit despre boala orbirii sufletești, mai ales că: “Omul păcătos orbește de pe o zi pe alta! Omul păcătos nu mai vede creația Lui Dumnezeu, așa cum este ea! Astfel că păcatul, cum știm, creează a doua natură a omului! Omul care este stăpânit de diavolul beției, de exemplu. El nu se va mai bucura de nimic din lucrurile 
acestea pământești, iar singura lui plăcere este băutura! Omul desfrânat, de asemenea! Omul lacom este stăpânit de întunecimea aceasta a păcatului! Omul leneș și trândav, de asemenea, și din fiecare parte, dacă am avea câte ceva, iată, dar, cât întuneric există! Mai există și întunericul urii, al disprețului, al batjocurii, al neiubirii”, a spus ÎPS Părinte Mitropolit, care a concluzionat: “Se cuvine așadar, Să-I mulțumim Lui Dumnezeu în această zi, pentru «darul» său bogat, să-I mulțumim pentru lumina pe care a revărsat-o asupra noastră, să-I mulțumim pentru «darul» vederii, al ochilor, al privirii, să-I cerem sănătate pentru toți și pentru toate! Felicităm pe cei care s-au ocupat cu această înfrumusețare a bisericii, să le dăruiască Dumnezeu spor însutit și înmiit! Rugăm, de asemenea, pe Bunul Dumnezeu, să vă păzească în pacea Sa Sfântă și să vă întărească în lucrarea folositoare mântuirii dumneavoastră! Tuturor, rugăm pe Atotputernicul Dumnezeu, să vă lumineze mintea, ochii și cugetul, ca să vedeți Adevărul cel veșnic, și cu El să petreceți tot timpul vieții dumeavoastră, până la sfârșitul acestei vieți, când Îl vom vedea față către față! Atunci, Îl vom vedea așa cum este El! Atunci, Îl vom vedea pe Dumnezeu, pe care noi, aici, L-am privit în icoană, iar acolo, Îl vom vedea, așa cum este El, într-o frumusețe negrăită, mai presus de orice minte, de orice cuget și de orice cuvânt! Facă, dar, Bunul Dumnezeu, ca viața noastră să fie «ochi» spre Slava Cerească și «urechi» spre ascultarea Cuvântului Lui Dumnezeu, care întotdeauna ne călăuzește spre Bine, Amin”!
Profesor, Vasile GOGONEA
