Sărbătoare Arhierească de ziua Hramului Mănăstirii «Cămărăşeasca», Tg. Cărbuneşti

586

A devenit o frumoasă tradiţie creştină ca în fiecare an, la 29 august, Mănăstirea «Cămărăşeasca», Tg. Cărbuneşti, să-şi sărbătorească Hramul «Tăierea Cinstitului Cap al Sfântului Ioan Botezătorul», iar cu acest prilej, Sfânta Liturghie Arhierească este oficiată de către Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împreună cu un sobor ales de preoţi şi diaconi din care face parte şi Preacuviosul Părinte, lector univ. dr. Sorin Ion BORA, Preot slujitor de altar la Biserica «Sfântul Ierarh Antim Ivireanul» din Parohia Tg. Cărbuneşti.A devenit o frumoasă tradiţie creştină ca în fiecare an, la 29 august, Mănăstirea «Cămărăşeasca», Tg. Cărbuneşti, să-şi sărbătorească Hramul «Tăierea Cinstitului Cap al Sfântului Ioan Botezătorul», iar cu acest prilej, Sfânta Liturghie Arhierească este oficiată de către Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împreună cu un sobor ales de preoţi şi diaconi din care face parte şi Preacuviosul Părinte, lector univ. dr. Sorin Ion BORA, Preot slujitor de altar la Biserica «Sfântul Ierarh Antim Ivireanul» din Parohia Tg. Cărbuneşti.

“Osteneala în slujba altarului înseamnă rugăciune pentru oameni”
– Rep. Ce înseamnă munca preotului la biserică şi dăruirea sa pentru credinţa în Dumnezeu, Preacucernice Părinte?-Pentru orice preot, osteneala în slujba altarului înseamnă rugăciune pentru oameni, rugăciune pentru comunitate, înseamnă rugăciune pentru neamul său şi înseamnă rugăciune pentru toată lumea!- Rep. Rugăciunea este o mărturisire a omului înaintea Lui Dumnezeu sau o destăinuire înaintea propriei sale conştiinţe?
-Rugăciunea este «identitatea» unui om, iar acel om este făcut după chipul Lui Dumnezeu! Un om care nu se roagă, înseamnă că a pierdut legătura cu Dumnezeu! Unui om îi stă bine să se roage Lui Dumnezeu, pentru că în acest fel, ştie şi cum să trăiască! Dacă omul nu mai spune rugăciunea, înseamnă că nu mai poate respecta poruncile Lui Dumnezeu, îşi uită menirea şi uită să se comporte după modelul sfinţilor, după modelul Mântuitorului Iisus Hristos. Ajunge să se comporte mânat de instincte, de anumite porniri necontrolate, pe care un om credincios nu le-ar accepta! Un om credincios, nu poate accepta să-l judece pe aproapele său şi să vadă numai cele rele la aproapele! Dumnezeu ascultă întotdeauna dorinţa omului care se roagă, iar, pe de altă parte, îl ajută prin purtarea fiecăruia ca bun creştin rugător.
– Rep. Cum poate fi exemplificată munca Preacucerniciei voastre la Biserica «Sfântul Ierarh Antim Ivireanul», din imediata apropiere a Primăriei Oraşului Tg. Cărbuneşti?
-Pe lângă rugăciune, slujirea mai înseamnă şi grija faţă de aproapele! Aceasta se manifestă prin cuvânt, dar, nu numai, pentru că omul are astăzi nevoie de Dumnezeu, mai mult ca oricând! Dacă omul nu simte că se va regăsi pe sine, atunci când se află în genunchi înaintea icoanei, înseamnă că nu ne-am împlinit menirea! Îi chemăm pe oameni să fie aproape de Dumnezeu, suntem datori să slujim Sfânta Liturghie cu toţi cei din parohie, să fim toţi cei din comunitate, nu doar preotul şi cântăreţul! E o mare datorie a omului credincios de a ierta, iar acest lucru se împlineşte prin Taina Spovedaniei, pentru că la Spovedanie, preotul nu-i judecă pe credincioşi, ci, îi iartă! Cel care nu este îndeajuns de credincios, vede mai întâi păcatele celorlalţi şi nu priveşte îndeajuns la păcatele sale! Omul necredincios va judeca multe lucruri, folosind un «cântar» părtinitor, potrivit mass-media, împrumutat de la alţii!

“Sfântul Ioan Botezătorul a fost mare, pentru că a fost smerit şi a fost credincios”
– Rep. Care este locul şi rolul Sfântului Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului, în rânduiala credinţei noastre dreptmăritoare?-Despre Sfântul Ioan Botezătorul, Domnul nostru Iisus Hristos ne spune că este «cel mai mare om născut din femeie», iar acesta este un ideal al zilelor noastre, poate mai mult ca oricând, pentru că toţi oamenii îşi doresc să fie «mari», iar, dacă nu reuşesc ei, măcar copiii lor, vor să aibă un statut privilegiat, să se împlinească în profesie, în carieră. Dar, cred că a fi «mare» înseamnă să ai ceva din «măreţia» Sfântului Ioan Botezătorul şi Sfântul pe care îl sărbătorim azi, a fost mare, pentru că a fost smerit şi a fost credincios! – Rep. Cât de mult ne poate înălţa smerenia?-Dacă un om este cu adevărat smerit, el caută mai întâi cele ale Împărăţiei Cerurilor, iar, după aceea şi pe cele pământeşti! Aşadar, se cuvine ca gândul nostru care se îndreaptă la Sfântul Ioan Botezătorul, să fie unul smerit, pentru ca Sfântul să mijlocească pentru noi, pentru comunitatea oraşului nostru!
– Rep. Cum se face, totuşi, că Sfântul Ioan Botezătorul a căzut victimă intrigilor celor din preajmă, a celor mai puţin binevoitori de la curtea lui Irod Agripa?
-Vedeţi, Sfântul Ioan Botezătorul a murit într-un mod pe care oamenii îl numesc tragic, dar, prin acest sfârşit al său, Sfântul a adus cinstire Lui Dumnezeu, oferind pentru toţi creştinii un model de smerenie, ca un «cântar» al valorilor, pentru că oamenii trebuie să ştie că pentru viaţa de dincolo, trebuie să «lucrăm» şi să ne luptăm, pentru că viaţa din lumea aceasta este una trecătoare! Să mai vedem că Sfântul Ioan Botezătorul, nu a pus mare «preţ» pe viaţa aceasta, ci, a pus «preţ» pe judecata Lui Dumnezeu, ca să fie drept înaintea Tatălui Ceresc, pentru că nu putea să fie drept, dacă nu-i spunea aproapelui său că a greşit, chiar dacă acesta era regele Irod Agripa! Şi i-a spus acest lucru regelui, ca acesta să înţeleagă gravitatea păcatului în care căzuse şi să se îndrepte către Dumnezeu! – Rep. Preacucernice Părinte, Sărbătoarea «Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul», care este şi Hramul Mănăstirii «Cămărăşeasca», poate fi socotit un prilej de întristare?
-Este un prilej de întristare şi de bucurie în acelaşi timp! Dacă privim dinspre viaţa de acum spre viaţa de dincolo, spunem că îşi găseşte cineva obştescul sfârşit şi nu mai este printre noi, deci, vorbim despre o întristare, dar, dacă privim spre viaţa de dincolo, vorbim despre o naştere, o îndreptare spre Împărăţia Cerului şi, evident, un prilej de bucurie! Dacă suntem cu adevărat credincioşi, înseamnă că Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul trebuie să fie un semn de întrebare pentru noi, pentru a vedea dacă suntem de partea lui Irod sau de partea dreptăţii!
Putem să fim bineplăcuţi Lui Dumnezeu şi să creştem în credinţă? Poate unii am uitat de Dumnezeu şi ne încântă muzica de la palatul lui Irod, poate ne-au plăcut «jocurile» deşănţate pe care le-a făcut Salomeea!
– Rep. Puteţi să ne spuneţi dacă mai proliferează în zilele noastre «irodiomania» sau urzeala intrigilor sub «cupola» divertismentului deşănţat?-Întotdeauna au fost asemenea «falsităţi», pentru că «lucrarea» de bază a diavolului este imitaţia, mimetismul, oferind omului o falsă împărăţie a cerurilor, o «perdea de argint», iar omul orbeşte şi nu poate să vadă cu adevărat Împărăţia Cerurilor! Omul se bucură de muzica de aici, nu se mai bucură de muzica îngerilor, se bucură de frumuseţile amăgitoare de aici, nu se mai bucură de vederea Lui Dumnezeu, se bucură de plăcerile acestea lumeşti şi nu se mai bucură de împlinirea poruncilor Lui Dumnezeu!

“Celor care vin astăzi la mănăstire, le doresc sănătate din partea Măritului Prooroc şi Înaintemergător, Sfântul Ioan Botezătorul”
– Rep. Ca de fiecare dată, cred că veţi face parte din soborul de preoţi care vor sluji la Hramul Mănăstirii «Cămărăşeasca», de bună seamă!
-Ca în fiecare an, voi face parte din acest sobor de slujitori care îl vom avea în mijlocul nostru pe Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit, dr. Irineu, iar pentru fiecare slujitor, oficierea Sfintei Liturghii este un prilej de mare bucurie de a fi împreună cu Ierarhul nostru! Dacă un om nu are bucuria de a participa la Sfânta Liturghie, înseamnă că nu este capabil să ajungă în rai!
În Rai nu este o anumită «scenă» a plăcerilor din zilele noastre, aşa cum nu este nici masa îmbelşugată de la o nuntă a unor oameni cu posibilităţi materiale, ci, în Rai este vederea Lui Dumnezeu şi ascultatea poruncilor Sale! Dacă omul nu poate să stea câteva momente în faţa icoanei, cum va putea să stea o veşnicie înaintea Lui Dumnezeu? Atunci când slujim Sfânta Liturghie, Îl avem cu noi pe Mântuitorul Hristos, sub forma «pâinii» şi a «vinului» de la Sfânta Împărtăşanie, prin pilda jertfei Sale, iar, noi suntem pregătiţi să ne hrănească din Trupul şi Sângele Său, ca noi să fim tari şi întotdeauna pregătiţi pentru mântuire!
– Rep. Consideraţi că avem astăzi, printre noi, acei «irozi» care cârdăşesc împotriva celor iubitori de dreptate?-Fără îndoială că da, pentru că fiecare generaţie a a vut astfel de «irozi», adică, oameni care pun mai presus de toate interesele lor, «poftele» lor, care au fost şi sunt în stare să făptuiască păcatul, fără nici o reţinere, să curme vieţile sfinţilor, cum este cazul cu Sfântul Ioan Botezătorul!
– Rep. Prigoana împotriva creştinilor constituie un exemplu elocvent!
-Prigoana împotriva creştinilor nu s-a oprit niciodată, pentru că diavolul e ca un leu, răcnind, şi sunt persoane care se pun în slujba diavolului, fără să conştientizeze acest lucru! Gândiţi-vă la un individ care nu are nici un criteriu de a evalua alţi oameni, dar, el are pretenţia că judecă oamenii mari, fără să-şi dea seama că e un mediocre. Se consideră a fi «judecătorul»  celorlalţi, iar, uneori, chiar preotul e primul pe care îl «judecă» în mintea lui!
– Rep. Avem şi oameni «îmbătaţi» de propria lor închipuire!-Destul de mulţi oameni, cu multe păcate, iar, ca să-şi justifice păcatele lor, aruncă uşor cu «sabia» cuvântului nedrept în Biserică, în sfinţi, în Maica Domnului, în Mântuitorul Hristos, în preoţi! Cred că nu tot omul care îl vorbeşte de rău pe preot are această pornire păcătoasă, pentru că uneori acest om e «însetat» de viaţa curată pe care nu o poate afla decât la Sfânta Liturghie. La biserică, omul devine cinstitor de Dumnezeu şi iubitor de aproapele, pentru că în afara bisericii, omul cârdăşeşte, răspândeşte vorbe despre primar, despre preot, despre un om pe care multă lume poate îl respectă! Destul de uşor, omul necredincios devine păcătos, poate mai rău, un om pornit împotriva credinţei sale. Acelaşi om, ispitit de neîncredere, va spune că e credincios, iar dacă îl întrebi, ce face pentru a avea credinţă, dacă se roagă, dacă posteşte, spune că face şi el ce face preotul, căutând o justificare pentru păcatele lui! Omul trebuie să meargă împreună cu preotul său, să fie alături de duhovnic, pentru că altfel, îşi «închide» calea mântuirii. Discuţia despre biserică nu este un «subiect» de bârfă, un deliciu de presă, un divertisment al mass-media!
– Rep. Cât este de vulnerabil omul în faţa greutăţilor vieţii?
-Omul zilelor noastre are nevoie de ajutorul pe care îl poate da întotdeauna preotul, cu harul cu care a fost învestit, iar cel care va înţelege acest lucru, ajunge în Împărăţia Cerului. Omul care se consideră că este mare, va fi şi un mare credincios! În oraşul nostru sunt mulţi oameni credincioşi, care au frică de Dumnezeu şi care preţuiesc biserica şi preotul de la biserică. Poruncile Lui Dumnezeu sunt întotdeauna raze de lumină!
– Rep. În încheiere, ce le puteţi spune credincioşilor care vin astăzi la Hramul Mănăstirii «Cămărăşeasca», pentru a se «întâlni» cu Dumnezeu?
-Că nu este suficient să spunem că ne rugăm «din când în când» sau că mergem la biserică doar la o anumită sărbătoare! Ca să fim buni creştini, trebuie să avem în sufletul nostru credinţa, iar celor care vin astăzi la mănăstire, le doresc sănătate din partea Măritului Prooroc şi Înaintemergător, Sfântul Ioan Botezătorul, ca acesta să le îndeplinească cererile către Bunul Dumnezeu, în vecii vecilor, Amin!
Profesor, Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here