Muzeul de Artă din Târgu-Jiu va găzdui astăzi un eveniment dedicat sânzienelor, iei, dar și comuniunii omului cu natura – ,Sânziene de asfalt”. Evenimentul se va desfășura în curtea instituției de cultură, iar intenția organizatorilor este aceea de a aduce în cotidianul urban ,,un crâmpei din lumea satului de odinioară”.
,,Joi, de la ora 12.30, în curtea Muzeului de Artă din Târgu-Jiu organizăm evenimentul ,,Sânziene de asfalt”. Vă așteptăm să sărbătorim sânzienele, ia și comuniunea omului cu natura, indiferent dacă acesta locuiește la sat sau la oraș. Evenimentul este organizat sub patronajul Consiliului Județean Gorj de către Muzeul Județean Gorj ,,Alexandru Ștefulescu” și Centrul de Cultură și Artă ,,Cobilița”. Parteneri: Liceul de Arte ,,C. Brăiloiu” Târgu-Jiu, Liceul Teologic Târgu-Jiu, Școala Gimnazială ,,G. Uscătescu” Târgu Cărbunești, Colegiul Național Pedagogic ,,Șt. Odobleja” Droberta-Turnu Severin, Școala Gimnazială nr. 1 Rovinari, Școala Postliceală Sanitară ,,Omenia” Târgu-Jiu”, au anunțat organizatorii. Potrivit muzeografului Albinel Firescu, șeful Secției de Artă și Etnografie a Muzeului Județean Gorj, <<,,Sânziene de asfalt” este un eveniment menit să aducă în cotidianul urban un crâmpei din lumea satului de odinioară. Sunt doua lumi în oglindă, aparent distincte, cu spații și ritmuri diferite, însă cu trăiri asemenea și o permanentă pendulare între dorința de regăsire (sat) și necesitatea reinventării (oraș). În prezent, Sânzienele sau Drăgaica (vrednica urmașă a zeiței Ceres, în interpretarea romanității orientale de la Dunărea de Jos) se alătură, cu demnitatea rodniciei pe care o reprezintă, sărbătorii ortodoxe a Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. În această perioadă, soarele la zenit ține balanța zilelor și a nopților. Sub dogoarea sa își leagănă fruntea grâul hristic ce se macină pentru colaci de pomană și pâinea cea de toate zilele, iar hora este reprezentarea terestră a jocului său de lumină și căldură. Sânzienele sunt martore și chezașe ale deplinătății benefice a plantelor pentru leacuri. Este o sărbătoare a luminii, a prosperității și a libertății. Satul nostru de altădată, pe care aproape l-am uitat, a fost altarul nestrămutat al acestei sărbători. Astăzi, cununa de sânziene a celei mai frumoase fete din sat este prețuirea de care se bucură la oraș cei mai silitori copii la învățătură. Copiii sunt speranță, ca și florile! Dar florile câmpului se trec, se trec pentru a renaște. Cu gândul la zilele însorite de vară, în amurgul timpuriu al nopților de iarnă, vrednice femei nu le-au uitat. Cu mare îngrijire le-au pus, în culori vii, pe cămăși de sărbătoare, pentru a le avea mereu aproape. Așa că nu se poate o sărbătoare mai nimerită decât Sânzienele pentru a celebra, prin cămașa noastră cea bună, setea de sfânta datină, de pragul casei părintești, de satul în care întâi am fost în colindat copii. În acest context, muzeul nu poate fi privit neapărat ca un actant social. Acest statut s-ar potrivi mai bine partenerilor săi. Muzeul se constituie, mai degrabă, ca o punte. ,,Sânziene de asfalt” este deopotrivă un cadou, un spațiu al manifestării bucuriei pentru cei mici și cei mari dar, în același timp, este o invitație, o ademenire cu joacă, joc ritual și cântec, din partea satului. Chiar dacă astăzi întâlnirea noastră are loc în curtea Muzeului de Artă, în mijlocul orașului, în orice zi toridă de vară Muzeul de la Curtișoara poate fi cel mai inspirat refugiu.>>
R.L.
