În după-amiaza zilei de joi, 7 aprilie 2016, s-a desfăşurat la Muzeul Judeţean Gorj un eveniment deosebit: Salonul Internaţional de Caricatură „Nicolae Petrescu Găină”, organizat de Asociaţia Caricaturiştilor Profesionişti din România, Muzeul Judeţean „Alexandru Ştefulescu”, Muzeul Olteniei şi Muzeul de Artă Craiova.
Au expus lucrări de mare calitate 58 de artişti din 15 ţări: România, Kurdistan, Cuba, Serbia, Brazilia, Canada, China, Siria, Egipt, Iran, Ucraina, Uruguai, Australia, Uzbekistan şi Algeria. În afara concursului au expus Ştefan Popa Popa’S şi Gabriel Bratu (grafician craiovean) şi a fost prezentată şi o selecție de pagini realizate de artiștii celebrei reviste satirice franceze Charlie Hebdo din Paris. Cele mai multe lucrări (42) au aparţinut caricaturiştilor români.
Premiile salonului (jurizat de Ştefan Popa Popa’S, Gabriel Bratu, Elvira Romaniuc şi Ion Gavrilescu) poartă numele unor mari caricaturişti olteni: Premiul „Nicolae Petrescu Găină” a fost decernat artistului Mihai Stănescu, Premiul „Benedict Gănescu” lui Aurelian Iulius Şuţă, Premiul „Silvan Ionescu” lui Radu Bercea, Premiul „Eugen Taru” lui Constantin Ciosu, Premiul „Francisc Şirato” lui Marian Avramescu, Premiul „Nicolae Drăgulescu-Drag” lui Sergiu Grapă şi Premiul „Dumitru Negrea-Gan” lui Viorel Corodescu.
Salonul s-a organizat pentru prima oară în anul 2005 la Craiova, prin eforturile Muzeului de Artă şi ale artiştilor consacraţi Ştefan Popa Popa’S şi Gabriel Bratu (preşedintele şi respectiv vicepreşedintele A. C. P. R.), fiind numit Salonul Naţional de Grafică Satirică. În anul următor acesta a devenit Salon Naţional de Caricatură cu participare internaţională. Începând cu 2007, capitala Băniei devine gazda Salonului Internaţional de Caricatură „Nicolae Petrescu-Găină”. Evenimentul a devenit astfel tradiţional, organizându-se în fiecare an la Muzeul de Artă din Craiova şi itinerându-se apoi la alte muzee de artă (Calafat, Slatina, Râmnicu Vâlcea etc.).
Domnul Gabriel Bratu făcea menţiunea că, „spre deosebire de pictor, caricaturistul trebuie să aibă calităţi în plus: să vadă răul, să-l denatureze ca să iasă în evidenţă şi să provoace zâmbetul. Şi, bineînţeles, întotdeauna trebuie să aibă în sufletul său gândul că poate cineva, văzând «aşezatul rău», să îndrepte treaba (caricaturistul este în general optimist, în speranţa că se vor îndrepta lucrurile, dar pesimist că ştie că nu se vor îndrepta). Dacă nu se va face o revistă (cum a fost Urzica) nu vom avea viitor. Sunt saloane de caricatură care au început să dispară deja. Mai este Gura Humorului, mai e acesta de la Craiova, cel de la Urziceni, dar au dispărut cele de la Suceava, Petroşani, Deva… Se pierde şi legătura între caricaturişti. Popa’S avea înainte obiceiul, dacă găsea la saloane puştime, copii talentaţi de 14, 16, 18 ani, îi lua la el şi-i ţinea o lună pe casă, masă, culori ş.a.m.d. şi îi învăţa meserie. Banii sunt o 
problemă: dacă atunci când am început Salonul la Craiova, în 2005, ne-am permis să chemăm toţi caricaturiştii premiaţi şi să le plătim masa şi transportul, de data asta să zicem mersi că avem bani pentru premii”. Caricaturistul târgujian Aurelian Iulius Şuţă (Şai) a făcut următoarele aprecieri: „Despre acest salon internaţional vorbesc cel mai bine lucrările care sunt prezente pe şevalete şi în sala de expoziţie a muzeului. Atrage atenţia, pe de-o parte, multitudinea artiştilor care expun – prin urmare o diversitate de forme artistice, de moduri de exprimare, chiar de tehnici abordate – şi, pe de altă parte, caracterul internaţional al salonului, cu artişti din ţară şi de pe alte meleaguri, fapt care confirmă încă o dată că artele sunt un limbaj universal de comunicare. Caricatura, cu caracterul său moralizator, educativ, chiar dacă are ca scop să critice, o face totuşi cu mare gingăşie şi într-o manieră absolut 
pozitivă. Expun aici nume cu renume, adevărate branduri în lumea caricaturii, formatori de generaţii de artişti şi continuatori de marcă, în buna tradiţie a umorului românesc, a genului satiric. Românul este pozitiv, românului îi place băşcălia, îi place umorul şi astfel trece peste tot ceea ce este greu sau i se pare greu. Dacă artele vizuale pot să însemne pentru el cozonac, prăjitură cu frişcă sau caviar, caricatura înseamnă pâinea cea de toate zilele. Organizatorii au decis că este bine să creeze în cadrul salonului un spaţiu unde să se poată aduce un omagiu pentru artiştii de la Charlie Hebdo dispăruţi în atacurile teroriste de la Paris. Exercitarea dreptului la libera exprimare, de către un creator sau de către un om simplu, nu poate atrage după sine niciun fel de pedeapsă, cu atât mai mult suprimarea vieţii. Noi îi respectăm pe confraţii noştri şi ne vom aduce aminte de ei totdeauna cu admiraţie pentru sacrificiul lor, tocmai pentru a face lumea să înţeleagă care ne sunt drepturile şi care ne sunt libertăţile”.
Sorin Lory Buliga
