În cea de-a treia Duminică din Postul Paștelui, la Sărbătoarea Sfintei Cruci, în toate Bisericile din România, lecturile de la Sfânta Liturghie se fac din cărțile biblice «Evrei 4, 14-16; 5, 1-6 (Apostolul) și Marcu 8, 34-38; 9,1 (Evanghelia)», iar, la Utrenie, Sfântă Cruce este scoasă în procesiune din sfântul altar în mijlocul bisericii, unde este așezată spre închinare. La Sfânta Liturghie, Trisaghionul („Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără-de-Moarte miluiește-ne!”) este înlocuit cu Imnul „Crucii Tale ne închinăm Stăpâne și sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim!”. De aceea, atât în Duminica aceasta, cât și întreaga săptămână care o urmează, sunt centrate pe închinarea și contemplarea lemnului de viață făcător al Crucii pe care a fost răstignit Iisus Hristos şi care a fost descoperită ca urmare a dorinței Sfântului Constantin cel Mare și a Sfintei Elena, mama sa. Tradiția spune că soldații romani au aruncat crucea pe care a fost răstignit Iisus, dar și crucile celor doi tâlhari, întro cisternă săpată în piatră, de lângă Golgota. O altă scriere apocrifă ne spune că ar fi fost îngropată de ucenicii lui Iisus, după răstignirea Sa. Deci, după ce a fost descoperită Sfânta Cruce, a fost înălțată de către Episcopul Macarie al Ierusalimului, pe 14 septembrie 335, pentru ca toți creștinii să vadă Lemnul pe care Domnul a pătimit. Tot tradiția spune că a fost așezată deasupra unui mort, care a înviat în momentul atingerii Sfântului Lemn. În această Duminică este dezlegare la ulei și la vin, iar, potrivit tradițiilor și superstițiilor, nu se face treabă, nu se spală rufe, nu se coase, pentru că este păcat! Se merge la biserică, unde creştinii se închină în fața Sfintei Cruci. Se mănâncă mâncăruri de post, dar și deserturi de post!
Cu sufletul smerit, să rostim cu evlavie RUGĂCIUNEA SFINTEI CRUCI:
,,Astăzi voiesc a-ți aduce lăuda Sfințită Cruce,
Cântând cu cântare dulce: Bucură-te Sfântă Cruce !(de 2 ori)
Bucură-te, semn ceresc, Cruce steag împărătesc!
Bucură-te, armă sfântă, Bucură-te rugă sfântă!
Bucură-te, bucuria celor din călătorie!
Bucură-te sfântă armă care pe vrăjmași îi sfarmă!
Bucură-te, armă tare călătorilor pe mare!
Bucură-te, și eu, ție, cânt, astăzi, cu veselie!
Astăzi, ție ți se închină al meu trup făcut din tină,
Că pe tine când te fac, de toată năluca scap!
Scap de vrăjmașii cumpliți, ce sunt cu mine învrăjbiți
Când te am eu păzitoare și bună străjuitoare,
Atuncea răul vrăjmaș, n-are la mine lăcaș
Și se scutură și piere de nespusa ta putere.
Tu ești a mea mângâiere,
O, Cruce, a mea putere!
Tu ești povățuitoare, tu la răi îndreptătoare
Tu minuni mari ai făcut, de demult, de la-nceput,
Tu ape ai îndulcit, ca mierea le-ai întocmit
Tu Marea Roșie încă, pe cât este de adâncă
În două ai despărțit,
O, Cruce lemn fericit.
Tu pe cer te-ai arătat, creștinului împărat
Visele ai tâlcuit, O, Cruce prea fericită!
Având împrejur scrisoare, cum că ești biruitoare
Tu, Cruce fiind purtată pe umeri ridicată,
De Bunul Stăpân Iisus, mergând la Golgota-n sus
Acolo, Iisus voi, pe Cruce a Se sui,
Unde prin mâini și picioare, cu cuie străpungătoare,
A fost Sfântul Trup pătruns, al Preadulcelui Iisus.
Pentru aceea, și mie, dă-mi scârbă și bucurie,
Scârbă că sunt păcătos și nevrednic de Hristos,
Bucurie, căci semn sfânt, creștinilor pe pământ,
Ești tu, Cruce mângâiere, O, Cruce, a mea putere,
Dă-mi dar ca să biruiesc tot sfatul diavolesc,
Dă-mi o inimă curată, dă-mi o minte luminată!
Și așa, prin darul tău, să mă-nvrednicesc și eu,
Vredinic a te lăuda, vrednic a te săruta!
Cântându-ți cântare dulce: Slavă ție, Sfântă Cruce”!
Preot Antonie FĂINIŞI, Parohia Strâmba-Jiu, Turceni
