Să ne cunoaștem nevoile și să ne apărăm interesele la Uniunea Europeană

330

Acum, când alegerile europarlamentare au trecut, iar cei implicați în acest scrutin au ales să vorbească despre cu totul altceva, și mai nimic despre U.E. și soarta românilor în mult lăudatul bloc comunitar în care își pun încă speranțe, se simte nevoia a grăi apăsat asupra unor temeri justificate, și bineînțeles dorințe. În primul rând, actorii politici au avut grijă să folosească aceste alegeri pentru a-și împărți cu violență polițe și a continua să-i învrăjbească pe oameni, avându-l vârf de lance otrăvită pe dezbinătorul K.W. Iohannis. Au lăsat dracului la o parte construcția europeană și mesajele lor către popor, vizavi de proiectul economico-politic al acesteia și la care România a aderat în anul 2007, iar de aici o avalanșă de penibilități despre toate și nimic, fiecare căutând să atragă “prostimea” spre ceea ce urmăresc în perspectivă mai mult, adică alegerile prezidențiale și parlamentare. Acum, cât de benefică este apartenența țării noastre la U.E. se poate vedea și mai ales se simte, un recent sondaj arătând că la avantaje, încrederea populației a scăzut sub 50%. Alți 39% dintre români sunt de părere că U.E, nu a adus nici avantaje și nici dezavantaje, șamd. Totuși, rămâne o părere aproape unanimă și anume, locul României este în comunitatea europeană, iar o altă soluție mai bună nu există pentru multă vreme de aici încolo. Or, exact contrariu au făcut partidele politice și candidații lor în campania recent încheiată, adică au eclipsat temele europene, aruncând în schimb în spațiul public, prin mass-media partizană, o luptă absurdă și extrem de dăunătoare țării, o mascaradă a acaparării cu orice preț a puterii interne, care să fie concentrată conform propriilor opțiuni și interese.
În prezent, rezultatele acestor alegeri sunt așa cum și-au dorit și “boborenii” naivi și creduli, nedezmeteciți de 30 de ani încoace de aburii demagogiei unor șleahte de politruci care i-au adus pe români în situația de chiriași și slugi la ei acasă, iar România într-o veritabilă semicolonie, jefuită sistematic exact de către jupânii din afară a celor pentru care, mulți dintre confrați le-au oferit cu largheță votul în necunoștință de cauză. Acum, pe la Uniunea Europeană se împart posturile pe diversele domenii și comisii de activitate. Simbriile și privilegiile aleșilor sunt pe măsură, intrându-le între altele, lunar la buzunare, miile de euro. Adică trai pe vătrai, neneacă, dar măcar de ar înțelege cei trimiși de noi acolo să facă ceva bun și pentru România. Însă ne temem că vor face mare lucru întrucât interesele meschine de partid din interiorul țării și legăturile celor de la vârfurile de putere, indiferent de culoarea lor politică, cu cei care vor să distrugă țara noastră, lovesc cumplit de atâta amar de vreme poporul român. S-au scurs timpurile când cele mai autorizate voci ale neamului contau în lume și aduceau beneficii celor care se zbăteau și munceau pentru a avea o viață mai bună. Și este mare păcat că un popor creștin, cu oameni onești și altruiști, demni și iubitori de țară, de glia străbunilor, a ajuns astăzi în situația de a fi tratat ca o națiune de mâna a doua, chiar în familia europeană. Oare, nu merităm să fim priviți cu respectul care ni se cuvine, adică pentru ceea ce suntem, cu istoria, valorile și tradițiile noastre multiseculare, pentru creațiile și munca celor care în mare parte aduc imense servicii și avantaje economice, științifice și culturale, nu doar în Europa, ci în întreaga lume? Românii, fără niciun fel de îndoială, sunt și trebuie să fie parte a prezentului și curajosului proiect european, altfel pentru țara noastră nici nu există, după cum mai spuneam, o altă alternativă. Numai că acolo, în structurile europene și euro-atlantice și în tot ceea ce înseamnă forumuri democratice, vocea României trebuie auzită și ascultată. Și cine altcineva s-o facă dacă nu, în primul rând, cei care au fost mandatați de noi să ne reprezinte în Parlamentul European. Ei trebuie să fie acolo pentru țară și pentru fiecare român în parte, indiferent de culoarea și simpatiile politice. Să vorbească acolo aceeași limbă, a intereselor comune ale României. Cu atât mai mult să se înțeleagă că ne-am integrat în Uniunea Europeană și prin urmare Europa trebuie să ne accepte ca parte a ei și ca parteneri egali în luarea oricăror decizii și nu ca pe ruda săracă, sau mai grav, ca oaia neagră din turmă. Să fim respectați ca națiune, nu manevrați și puși la colț pentru interesele altora. Pentru că este inadmisibil să vezi ce se întâmplă astăzi la nivelul structurilor de putere ale P.E. și Comisiei Europene, bunăoară impunerea dublului standard pentru România, în primul rând, în privința domeniului alimentar și condițiilor de viață. Cum este posibil ca țăranul și fermierul român să fie obligați să-și vândă produsele agricole sub prețul de producție, sau pur și simplu nevoiți să le arunce pentru că li se blochează prin cerințe aberante, rău intenționate, accesul pe rafturile marilor magazine patronate de străini? În schimb, importurile de alimente pline de E-uri și de otravă, care pun în pericol sănătatea românilor fac legea în comerțul intern, căpușat tot din exterior fără niciun fel de îngrădire legislativă?!
Apoi, aceleași privațiuni sunt nevoiți să le suporte investitorii și anteprenorii autohtoni, cu acces greu la finanțarea europeană și obligați adesea să-și închidă afacerile și de aici un lanț nesfârșit de concedieri, reduceri de salarii, șamd. De altfel, fondurile europene spre România continuă să fie restricționate de factori arbitrari, după cum într-un mod abuziv greu accesibilă este pătrunderea produselor românești pe piața europeană. Or, dacă se cere ca țara noastră să devină din ce în ce mai europeană, atunci de ce nu, și Europa să devină mai românească. Și aici este bine să revenim la obligațiile europarlamentarilor români, sosind momentul de a lăsa la o parte disputele politice care dezbină și nu unesc, și să aibă în P.E. o atitudine corectă și o activitate benefică în interesul țării, neuitând o clipă de patriotism și că sunt români. Adică, ajunși la Bruxelles, să meargă la locul lor de muncă cu lecțiile învățate, să cunoască bine nevoile și interesele României și să militeze de la egal la egal cu omologii europeni, pentru apărarea drepturilor românilor, din țară și din afara granițelor. Și există căi, mijloace și soluții pentru ca situația și locul țării noastre în U.E. să capete alte dimensiuni și tocmai, folosindu-se de pârghiile legislative europene, să aducă mult mai multă încredere, echitate la masa deciziilor și un spor de unitate în rezolvarea acelor probleme de care depinde dinamica și dezvoltarea țării noastre și evident un nivel superior al condițiilor de muncă și viață ale românilor. În fine, acum când se conturează un viitor mai sigur și mai sigur pentru întreaga Europă, este bine să fim foarte atenți la ceea ce se întâmplă și să ținem pasul cu aceste timpuri, fiind în discuție și viitorul României. Iar a fi român, trebuie să fie pentru fiecare dintre noi o mândrie, nu o rușine, așa cum și-ar dori alții, din păcate ajutați și de acele cozi de topor recrutate din rândul conaționalilor de ocazie, plătiți din belșug tot dinafară și bineînțeles vânduți unor terți, intereselor străine.
VASILE IROD

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here