Dintre eseurile inserate de Aurel Baranga în volumul „Teze şi paranteze”, am remarcat pe cel intitulat ,,Despre Alexandru Macedon”, din care am extras următoarele: înaintea unei bătălii decisive împotriva oştilor lui Darius, cifrate la un milion de oameni, căpeteniile machedonene îl sfătuiesc pe Alexandru cel Mare să dea atacul în timpul nopţii, întunericul fiind prielnic falangei şi potrivnic perşilor. Răspunsul lui Alexandru cel Mare a fost: „Eu nu fur victoria”! Răspunsul se potriveşte de minune modului în care comuniştii au furat VICTORIA. După ce au reuşit să pună mâna pe putere, s-au străduit să o păstreze. Victoria furată a amărât viaţa unui întreg popor, animalizându-ne şi transformându-ne încet, dar sigur în nişte ,,roboţi joviali”, înstrăinându-ne de esenţa umană. Un rol nefast l-a jucat nu numai cuplul acefalic, ci „armata” de represiune foarte bine pusă la punct, sprijinită de câţiva pigmei ai spiritualităţii româneşti.
Ca unul născut într-o perioadă tulbure la jumătatea „obsedantului deceniu”, am fost nevoit ca odată cu laptele de la sânul mamei să sug şi otrava comunistă.
La şcoală, am intrat într-un an, 1962, „Piatră de hotar”, în transformările socialiste şi-n alienarea umană. În România se încheia cu surle şi trâmbiţe acţiunea „paşnică” de colectivizare. Nu voi uita lacrimile mamei pricinuite de cedarea „de bună voie” a pământului, de pierderea boilor şi de palmele tatei. Săracul tata o bătea nu pentru că nu o iubea pe mama (căci fusese o femeie frumoasă şi aşezată), ci fiindcă se gândea la viitorul meu şi al fratelui meu născut în urma primului „plan anual românesc”. Aşa ne-au „planificat”, pe unul după primul anual, celălalt după primul cincinal!…
Şi-am rămas, eu şi fratele meu, să culegem „roadele” socialismului, acele „fructe ale mâniei” ,acel „belşug”, ce nu mai încăpea în hambarele comuniste din ultimii ani ai comunismului. Minciuna şi corupţia fuseseră ridicate la rang de lege! Prostia şi incompetenţa rânjeau din vârful piramidei sociale, sugând nemilos ca nişte vampiri nesătui din sudoarea norodului…
Şi a venit momentul 1989!
Mă aşteptam la o schimbare în bine, la un răspuns din partea „noilor” veniţi asemănător cu acela al lui Alexandru Macedon. Dar noii potentaţi, avizi de putere şi de glorie, ajunşi în vârf pe un morman de cadavre, n-au citit nici despre Macedon, nici despre magistrul acestuia, Aristotel. Tirania ceuşistă a fost înlocuită cu noi sau foşti parveniţi, cu elemente viciate şi compromise. Şi fiindcă în curând vin alegerile, permiteţi-mi dragi politicieni, ca un cetăţean de rând al acestui popor oropsit de-a lungul istoriei, să vă cer: Să nu furaţi VICTORIA!
Prof. Teodor Voicu – Albeni
