Guvernul trebuie să facă demersuri la UE pentru prelungirea funcționării termocentralelor pe cărbune pentru că strategia energetică elaborată cu aportul specialiștilor de la Transelectrica (așa cum am observat cu toții în mass-media) prevede că reducerea capacității pe bază de cărbune se va realiza într-un ritm care să nu aducă atingere „imperativelor economice, sociale și de securitate energetică”. De altfel, siguranța aprovizionării cu energie din producție internă este definită ca un obiectiv prioritar al României. La nivel național, independența energetică trebuie să fie noul obiectiv strategic, obligatoriu, așa cum am propus și noi, cei de la PUSL Gorj, ca în condițiile transpunerii și implementării unui Green Deal adaptat la realitățile și posibilitățile actuale ale României. Cam aceasta trebuie să fie esența strategiei energetice pe care trebuie să o aibă țara noastră în următorii ani 2025-2030, cu perspectiva anului 2050.
Astfel, România trebuie să considere siguranța aprovizionării cu energie din producție internă un obiectiv primordial pentru asigurarea securității energetice naționale, cu menținerea unui mix energetic diversificat la orizontul anului 2035, ținând cont deopotrivă de obiectivul de decarbonizare (impus sau, mai bine spus, acceptat fără echivoc) a sectorului energetic, precum și de asigurarea flexibilității și adecvanței sale. Țara noastră are avantajul unui mix energetic diversificat pe care este greșit să-l pierdem, iar menținerea acestuia are un rol important în asigurarea funcționării sigure și stabile a Sistemului Energetic Național, în special în asigurarea rezistenței în fața unor crize energetice care, inevitabil, vor apărea pe vitor. „Prioritizarea obiectivelor într-un context deosebit cum este cel dat de criza energetică, coroborat cu procesul de tranziție energetică, în vederea atingerii țintelor ambițioase pe care guvernanții și le-au asumat de reducere a emisiilor e gaze cu efect de seră, impun necesitatea de a identifica cele mai bune soluții pentru a asigura complementaritatea dintre: asigurarea accesibilității prețului energiei și a competitivității economice; tranziția treptată de la utilizarea combustibililor fosili (nu rapidă și cu impact negativ socio-economic) la surse de energie regenerabilă și/sau cu emisii scăzute de carbon, utilizând gazul natural drept combustibil de tranziție; dezvoltarea capacităților de stocare; îmbunătățirea eficienței energetice; extinderea duratei de viață a zăcămintelor mature de țiței și gaze sau exploatarea unor noi zăcăminte în vederea diversificării surselor de energie din producție indigenă, precum și întărirea rețelelor de transport și distribuție de energie”. Din punctul meu de vedere, extinderea sectorului nuclear național este doar un sprijin și nu o soluție a rezolvării problemelor din segmentul energetic. Consider că, îndeplinirea obiectivelor de decarbonizare trebuie să fie corelată cu situația real concretă a menținerii unor capacități de producție a energiei electrice pe bază de cărbune și să se realizeze în strânsă corelare cu necesitățile economice, sociale și de securitate, asigurându-se și disponibilitatea continuă a energiei, inclusiv în situații de stres ale sectorului energetic, la prețuri accesibile pentru populație și companii. „Așadar, reducerea capacității de generare pe bază de cărbune să se realize într-un ritm care nu aduce atingere imperativelor economice, sociale și de securitate energetică”, după cum se și prevedea în Strategia energetică a României. De asemenea, odată cu creșterea capacităților de producere a energiei electrice din SRE, stocarea energiei în baterii, hidrocentrale cu acumulare prin pompaj și hidrogenul pot juca de asemenea un rol esențial pentru creșterea flexibilității și echilibrării sistemului electroenergetic, având capacitatea de a oferi servicii de reglaj primar, secundar și terțiar. Pentru că numai așa poate dispărea dependența de importuri a energiei electrice. Potrivit Strategiei pe care o are (cel putin ca proiecte, planificări, etc.) România, se vizează inversarea dependenței de importuri de energie până în 2035 prin intensificarea proceselor de electrificare, demararea de noi exploatări de resurse energetice primare și diversificarea tehnologiilor folosite în producerea de energie. Sursele de energie regenerabilă, deși esențiale pentru tranziția ecologică, au și caracteristici de intermitență. În situații de criză, pot exista perioade în care producția de energie din surse regenerabile nu este suficientă pentru a satisface consumul intern, astfel, pentru a asigura securitatea energetică națională, sunt necesare surse de producere a energiei în bandă, precum gazul natural sau cărbunele și energia nucleară, pentru a asigura flexibilitatea și adecvanța SEN”.
Președintele PUSL Gorj, Dumitru Miroiu
