Ieri, călătorind de la Bucureşti spre Târgu Jiu, am primit un telefon din partea amicului novăcean Ion Fumărelu. Mă întreba dacă ştiu ceva despre groaznica pierdere a prietenului comun Doru Dădălău. Luat prin surprindere, abia am îngăimat că nu. Cu glas pierdut, Ion Fumărelu mi-a anunţat cumplita veste. Băiatul lui Teodor Dădălău, Traian fusese victima unui cumplit accident de circulaţie prin Timişoara…
Pe delicatul licean Traian Dădălău l-am cunoscut, puţin, în preajma tatălui său artistul nepereche al imaginii Teodor Dădălău. Doru fiind un artist adevărat, cu expoziţii din Gorj până la Bucureşti ori Bruxelles şi Premiu de Excelenţă inclusiv la o manifestare internaţională de artă fotografică de la Madrid. Şi Traian cel firav ca o trestie îi semăna leit. Nu doar fizic, ci şi ca artist al imaginii. Îl vedeam, ca şi pe tatăl său, însoţit de un aparat de fotografiat. Pe care sunt convins că-l va folosi şi de acum încolo, fotografiind în Rai. În aceste momente grele, Îl rog pe bunul Dumnezeu să-l ierte şi să-l aibă în pază pe blândul şi blajinul Traian. Iar tatălui său, Theodor Dădălău, Dumnezeu să-i dea tăria de care are nevoie pentru a trece de cumplita tragedie. Traian n-a murit, ci a plecat niţel să se odihnească şi apoi să se ridice la Ceruri. Unde Dumnezeu l-a chemat mult prea devreme.
Ion Predoşanu
