A murit Rodica Ghimiș, aceasta este vestea pe care am auzit-o toți, duminică dimineața, veste pe care, dincolo de speranță, o preconizam, știut fiind că lupta acesteia cu viața s-a dat greu, pe un pat de spital obținut cu dificultate într-o țară în care drepturile pacientului sunt doar pe hârtie. A murit pacientul Rodica Ghimiș, dar problemele au rămas, pentru că mulți alți gorjeni au fost în situația acesteia și a familiei ei sau vor fi, dacă noi nu facem nimic.
Spitalul Județean din Târgu-Jiu deține încă, pe hârtie, un compartiment de Neurochirurgie, cu cinci paturi, care nu funcționează, din motive aberante. Cică, medicii de specialitate nu s-ar fi prezentat la concurs pentru ocuparea postului. Conducerea spitalului s-a descurajat și a decis că postul nu trebuie vacantat, pentru că, dacă o dată nu s-a prezentat nimeni, același lucru se va întâmpla și a doua oară. Așa că povestea cu Neurochirurgia de pe malul Jiului s-a abandonat.
Între timp, neurologi și medicii de urgență de la SJU Târgu-Jiu au înroșit telefoanele făcând plecăciuni către spitale din țară ca să le primească pacienții, aflați în situații similare cu cea a Rodicăi Ghimiș. Unii au trăit, alții au murit.. După noroc!
Nici atunci nu s-a schimbat nimic.
Mâine o altă Rodica se va lupta de pe patul de spital, în comă, cu sistemul sanitar bolnav din România, dar în Gorj, tot nimic! Ca o ironie a sorții, ultima postare a Rodicăi Ghimiș, până la incident, a fost un articol despre un neurochirurg.
Mai mult, cazurile grave care necesită spitalizări la clinici de renume cu dotări sunt preluate de pe heliportul din Târgu-Jiu numai ziua, pentru că nimeni nu s-a gândit să facă operațional spațiul și noaptea. Dar tot nimic! Astfel zilele trec, vorbele se uită, dar faptele rămân, nu, domnilor politicieni?
Anamaria STOICA
