Este o plantă erbacee perenă, rizomul având culoarea neagră. Tulpina, cu dimensiuni între 30-100 de centimetri, are ramuri verticale, acoperite cu peri. Frunzele, oval-oblonge, sunt situate opus la baza tulpinii, iar florile, situate în vârful lujerilor și adunate în capitule sferice, au culoarea albastră-violacee. Fructele sunt achene. Ruinul înflorește din iulie până în octombrie.
În scop terapeutic se utilizează frunzele și florile, ce se recoltează în perioada de înflorire maximă, dar și rădăcinile.
Compoziție: taninuri, saponine, scabiozida, amidon, săruri minerale
Acțiune: expectorantă, depurativă, sudorifică, crește secrețiile salivare, stomahică, digestivă, astringentă, calmantă, tonică, diuretică
Indicații terapeutice
Pentru uz intern: infecții ale căilor respiratorii superioare, congestie pulmonară, bronșite, pneumonie, astm bronșic, gripă, laringită, traheită, răgușeală, ascită, diaree, creșterea secrețiilor salivare, leucoree, parazitoze intestinale, tulburări menstruale, hidropizie, dureri uterine, epilepsie, nevralgii intercostale, dureri lombare, dureri de picioare
Mod de administrare:
-infuzie dintr-o linguriță de frunze la o cană cu apă rece, se fierbe câteva secunde, se lasă 10 minute să infuzeze, se pasează și se beau trei căni pe zi, între mese;
– decoct din 20 g de rădăcini la 1 litru de apă, se fierbe 5 minute, se beau două căni pe zi;
– extract fluid: 2 – 3 g pe zi, câte 25 de picături;
– poțiune expectorantă și calmantă din 2 g extract fluid din rădăcină de ruin, 15 ml sirop de karabe, 40 ml sirop de tolu și 150 ml apă distilată, se ia câte o lingură din oră în oră;
Pentru uz extern: dermatoze, pecingine, scabie, chelbe, furuncule, eczeme zemuinde, prurit, echimoze, tăieturi, micoze, ulcere de gambă, inflamații oculare, stomatite, afte bucale, tenuri congestionate; decoct dintr-o mână de plantă la 1 litru de apă, se fierbe 10 minute și se folosește în gargare pentru afte, comprese și loțiuni pentru chelbe, scabie, calmează mâncărimile.
Alexandra Cruceru
