Rostopasca, cunoscută şi sub denumirea populară de iarbă de negi sau negelariţă, este o plantă erbacee uşor de recunoscut după latexul de culoare galbenă care în contact cu aerul se brunifică.
A fost numită „Darul cerului” (Chelidonium). Alchimiștii visau s-o transforme în aur. Se spunea că are o forţă egală cu a soarelui şi de asta romanii au botezat-o “Chelidonium”, “darul cerului”, iar vracii o culegeau numai în crucea zilei, când soarele era în zodia Leului. Dar şi faimoşii botanişti ai antichităţii i-au acordat rostopascăi mare consideraţie.
O confirmare “istorică” a calităţilor ei îi aparţine marelui pictor german Albrecht Durer, care a imortalizat-o într-o pictură, după ce cu ajutorul ei, s-a vindecat de o boală de ficat. Astăzi, rostopasca este recomandată ca remediu în peste 150 de afecţiuni, de la dermatoze banale, la temutul cancer sau la infecţiile virale, încă imposibil de tratat cu medicamentele actuale. Dar să-i cunoaștem mai îndeaproape “minunile”.
De la rostopască se culege partea aeriană a plantei, adică tulpina, frunzele şi florile, cu grijă pentru a nu dezrădăcina planta, care va da apoi alte tulpini. Culesul se face pe timp frumos, însorit, în zile fără ploaie (ploaia favorizează brunificarea plantei, ceea ce duce la degradarea principiilor active). Imediat după culegere, tupinile de rostopască se pun la uscat în strat subţire, într-un loc umbros şi lipsit de umiditate. Dintr-o jumătate de kilogram de plantă proaspătă rezultă aproximativ o sută de grame de plantă uscată. În stare proaspătă, tulpinile de rostopască lasă un suc (latex) portocaliu, care are proprietăţi medicinale foarte importante, pe care planta uscată nu le mai păstrează.
Patru reţete de preparare a rostopascăi:
Pulberea
Se obţine prin măcinarea cât mai fină a tulpinilor uscate de rostopască cu râşniţa electrică de cafea. Depozitarea pulberii se face în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase şi reci, pe o perioadă de maximum 3 săptămâni (deoarece principiile active se oxidează rapid). De regulă, se administrează de 3-4 ori pe zi câte un sfert de linguriţă (aproximativ 1 g), pe stomacul gol.
Tinctura
Se pun într-un borcan cu filet, 15 linguri de pulbere de rostopască, peste care se adaugă două pahare (400 ml) de alcool alimentar, de 50 de grade. Se închide borcanul ermetic și se lasă la macerat vreme de două săptămâni, după care se filtrează, iar tinctura rezultată se pune în sticluțe mici, închise la culoare. Se administrează de patru ori pe zi, câte 50-100 de picături, diluate în puțină apă.
Infuzia combinată
Se pun 3-4 linguri de rostopască mărunțită la macerat în jumătate de litru de apă, vreme de 8-10 ore, după care se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în încă jumătate de litru de apă, vreme de cinci minute, după care se lasă să se răcească și se filtrează. În final, se amestecă cele două extracte, obținându-se aproximativ un litru de preparat, care se folosește mai ales extern, sub formă de comprese, gargară şi băi.
Cataplasma cu rostopască
O mână de frunze mărunţite de rostopască se lasă timp de 1-2 ore să se înmoaie în apă caldă (40-50gr. C). Se aplică apoi pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasă să acționeze vreme de 1 oră.
Tratamente naturiste cu rostopască
Rostopasca are proprietăţi antispastice, fiind mai puţin toxică decât medicamentele, este bun vasodilatator coronarian, antimicotic, antitumoral, sedativ, descongestiv hepatic, antibiotic, cicatrizant. În plus, măreşte secreţia biliară.
Rostopasca este un excelent stimulent al funcţiei hepatice şi biliare. În aceste afecţiuni, se administrează tratament sub formă de pulbere, câte un vârf de cuţit, de patru ori pe zi, în cure de 21 de zile, cu o săptămână pauză. Tratamentul este eficient şi în hepatita virală A, B şi C, în acest caz tinctura de rostopască se asociază cu cea de anghinare.
Sucul de rostopască aplicat pe zonele afectate de cancerul de piele, dar şi pe tumori, face minuni. Pulberea administrată intern ajută şi ea la distrugerea celulelor maligne din organism. Se ia un sfert de linguriţă de pulbere de rostopască de două ori pe zi, în cure de două luni, cu pauze de trei săptămâni.
Tratamentul cu infuzie de rostopască s-a dovedit eficient şi în pancreatită. Se opăresc cinci grame de rostopască uscată şi mărunţită cu un litru de apă şi se lasă să infuzeze 12 ore, dar nu într-un vas metalic. Se strecoară, se adaugă 200 g miere polifloră şi se bea din oră în oră. Cura se ţine două luni.
Pentru tratarea herpesului sau a negilor, se face o cură atât internă, cât şi externă. Intern, se ia câte o linguriţă de tinctură de rostopască de trei ori pe zi, timp de 12 zile. Extern, se combină în cantităţi egale tinctura de rostopască cu propolis şi se picură direct pe herpes sau pe negi, de patru-şase ori pe zi.
Selecţie realizată de Daniela Scafeş
