Rostopasca este o plantă erbacee care înfloreşte la sfârşitul primăverii. Originară din Europa, Asia şi Africa de Nord, ea creşte în apropierea aşezărilor umane, în locuri umbrite, umede. Rostopasca creşte până la o înălţime de 30-80 de cm, iar din tulpină cresc numeroase ramificaţii.
Frunzele sunt asemănătoare celor de stejar, cu multe nervuri. Seva de culoare galbenă sau portocalie curge abundent când tulpina, ramificaţiile sau rădăcinile sunt rupte.
Părţile utilizate ale plantei sunt tulpinile nelignificate înflorite, din care se obţine sucul proaspăt, şi rădăcina, care este uscată şi măcinată, după care este administrată sub formă de capsule.
Compoziție: compuşii activi din rostopască sunt: alcaloizii (protopina), chelidonină, saponozide, enzime, rezine, acidul chelidonic, acid nicotinic, acid ascorbic şi carotenoizi.
Acțiune: preparatele pe bază de rostopască au efecte vasodilatatoare, antispastice, analgezice şi stimulează secreţiile digestive; extern, are acţiune: antiseptică, antibacteriană, regenerantă, cicatrizantă, antitumorală.
Indicații terapeutice: rostopasca este recomandată în terapia naturistă a afecţiunilor hepatice, în procesul de cicatrizare a unor boli de piele, negi, în cazurile de icter, constipaţie, reumatism etc.
Administrare:
Infuzia se obţine dintr-o linguriţă de plantă uscată şi mărunţită la o cană de apa clocotită, lăsată la infuzat 2-3 minute, se strecoară şi se bea cu înghiţituri mici.
Tinctura se prepară din plantă uscată (15 linguri pulbere) sau planta proaspătă (conservă cel mai bine proprietățile curative ale plantei), pusă într-un borcan fără să se înghesuie, peste care se toarnă alcool de 60 de grade, se închide borcanul ermetic, se lasă la macerat 2- 3 săptămâni, apoi se filtrează și se îmbuteliază în sticluțe închise la culoare; se administrează de 3-4 ori pe zi câte 50-100 picături (1- 2 lingurițe) pe zi, diluate în puțină apă.
Frunzele proaspete zdrobite pot fi folosite sub formă de cataplasmă pe zona afectată; sucul proaspăt extras din frunze verzi poate fi folosit în uz extern pentru tratarea diverselor afecțiuni ale pielii sau mucoaselor; sub formă de instilații la nivelul ochilor (deși este foarte neplăcut s-a dovedit eficient în tratarea cataractei).
Precauții și contraindicații
Preparatele din rostopască trebuie administrate intern doar cu avizul unui specialist în medicina plantelor.
În doze mari, toxice, alcaloizii pot determina purgaţii violente, colici, scaune cu sânge.
