E foarte greu, dar nu imposibil a așeza starea de lucruri din România pe drumul ei firesc. După cum, la fel de neînțelese sunt hățișurile și meandrele prin care rătăcesc cei ce și-au asumat conducerea și guvernarea țării în cei aproape 24 de ani de la prăbușirea comunismului. De aceea ne întrebăm dacă nu cumva țara și neamul românesc mai au șanse la vremuri mai bune, sau pur și simplu colapsul este definitiv și irecuperabil.
Ultima bilă albă a fost acordată de către electorat USL-lui, în speranța că dintre toate promisiunile făcute se va mai îndrepta și construi ceva, după ce T.Băsescu și șleahta lui, nu numai că au adâncit criza politică și economică internă, dar au jefuit și pârjolit și ce se mai găsea prin unghenele resurselor și economiei României. Din păcate nu a fost să fie așa, și iată că, în mahalaua politică spectacolul dezagreabil continuă, învârtindu-se totul în jurul acestui personaj malefic – T.Băsescu. Individul nu se jenează în niciun fel că este doar un președinte ilegitim după votul de demitere a celor peste 7,4 milioane de români, dimpotrivă, caută mereu diversiunea și gâlceava, neavând nimic curat, cinstit și viabil în existența sa umană și politică. Principala sa grijă este de a fenta tot ceea ce înseamnă Constituție, legi și instituții ale statului român, fie pentru a-și apăra pielea pentru boacănele și ilegălitățile făcute, fie pentru a lovi și compromite, mai nou, unitatea de acțiune și de guvernare a USL, mai ales pentru a declanșa dihonia între cei doi lideri – Victor Ponta și Crin Antonescu.
Or, nimic nu era mai potrivit decât redeclanșarea scandalurilor din justiție, în principal pentru motivul că “patriarhul” de la Cotroceni a reușit să-l ademenească pe V. Ponta în a o propune pe răsfățata C. Kovesi ca procuror șef la DNA. Este până la urmă un joc permanent de interese și cu trădători pe măsură, ceea ce echivalează de fapt cu nedreptățile și umilințele provocate poporului român. Și e limpede că, exasperate de toate mizeriile întâmplate, nu credem că acesta va mai avea răbdarea de a suporta tăvălugul stăpânilor, se va ridica cu siguranță și nu va ceda până nu-i va mătura pe toți cei ce se fac vinovați pentru dezastrul țării. Inclusiv USL va deveni o tristă poveste, probabil până la sfârșitul acestui an dacă nu va oferi țării promtitudine și siguranță în actul de guvernare. Asta, pentru că și premierul V. Ponta, în loc să conducă actualul guvern cu demnitate și curaj, scoțându-ne din marasm, se lasă dus de valurile navei în deriva lui T.Băsescu, mușcând nada, după o tainică compromisiune cu o codoașă bătrână, dar mult prea vicleană și perversă pentrul naivul și superficialul prim-ministru.
Dealtfel, din interese la fel de obscure, televiziunile mogulilor toacă și ele mărunt evenimentele politice interne, alimentand din plin conflictele și brambureala din țară, USL fiind calul de bătaie pentru toți neica-nimeni și Gică-Contra. Miza lor este de a grăbi ruperea acestei alianțe politice, fiind la mijloc tot interese meschine, dar și dorința de a transforma România într-o țară a nebuniilor fără leac. Iar în această privință, pe toate ecranele TV astfel de spectacole penibile nu pot provoca privitorilor decât scârbă, chiar o stare de vomă. Dar T. Băsescu, care știe ca nimeni altul să mintă, reușește să-și pună adversarii lui săa se bată intre ei, să-i dezbine, să-i facă de râs și să-i compromită rânjind de fiecare dată și de prostia sau credulitatea noastră, a “boborului” de rând. Bunăoară, prin numirea lui Daniel Morar la CCR și a C. Kovesi la DNA (ciudată coincidență pentru cei mai mulți dintre noi!), T. Băsescu a reușit o dublă lovitură; o dată în Ponta cel naiv dar și fricos în fața viforului curenților prea puternici ce vin dinspre Bruxelles, pe de altă parte în USl, considerat de” Băselu” dușmanul său de moarte.
Și iată că, prin ticăloșie și manipulare în astfel de vremuri tulburi se potriveste zicala “scapă cine poate “, în vreme ce scandalul dintre PSD și PNL se amplifică. Inclusiv Crin Antonescu se vrea imaculat precum conașul parfumat ce se pregăteste pentru președinție în timp ce V. Ponta, pe jocul și încăpățânarea lui pierde, fiind lăsat din brațe de Alianța celor 70 %, ba chiar și de unii dintre camarazii lui de partid. Dar cel mai grav din toată această ambuscadă politică ce își are începuturile, undeva prin 2005, când printr-o lege agreată chiar de liberali, T. Băsescu a reușit să-și pună și să-și instaleze oamenii săi exact unde a vrut, făcând din România de astăzi un stat terorizat de o justiție obedientă și coruptă, pe mână cu cei puternici și cu foarte mulți bani, în vreme ce marea majoritate a cetățenilor români caută și nu găsește dreptatea, asteptând-o probabil, dincolo, dinspre cele Cerești.
Așadar țara și neamul nostru românesc nu mai contează câtă vreme în interior adevărații stăpâni sunt T. Băsescu împreună cu procurorii și judecătorii ce-l au “pe nașu-n suflet”, iar din exterior Înalta Poartă Europeană ne dictează ce trebuie să facem fiind adevarata suverană a României. De aici aveam să ne alegem cu o tabula rasa în economia națională, România devenind piața de desfacere ci sursa de materii prime pentru fostele imperii coloniale, paradoxal reevaluate și devenite acum în postura de salvatoarele bătrânei Europe. Iar noi, românii, nu facem altceva decât să fierbem în suc propriu, asistând amarnic și dureros, dincolo de ceea ce s-a dictat a fi totul distrus, și la cât de jos și de josnic a coborât democrația în România. În schimb, din șerpăria aceasta de interese și relații care de care mai imorale și murdare țara s-a dus de râpă rătăcind într-un capitalism original, așa cum ne taie capul, neavând nici partitură, nici instrumentiști buni, dar mai ales dirijori capabili și de bun simț, cu atașament și dragoste de patrie. Și până la urmă ne vom sugruma ca popor, devreme ce ne pierdem încontinuu valorile, iar pe de altă parte nici nu vrem sau nu pricepem a ne șlefui mintea și caracterul, fiind mereu tributari mentalității că nemunca și lipsa de performanță pot fi suplinite dintre totul și din toate, fără efort, adică prin șpagă, pile, nepotisme, telefoane și relații, de gașcă, cu plicul gras etc.
Dar, preferăm circul, bălăcăreala, beștereala, sudalmele ordinare prin tot felul de “șezători” tv, având aici și dirijori pe m[sură, în tonomate cu al de Robert, Dana, Lili , Sorina ș.a.m.d. Căci doar oamenii cu adevărat valoroși și buni se dau din păcate la o parte și rău fac, că deh, la români accepția minimă a libertății înseamnă din nefericire, mai degrabă, harababura și haosul. E jalnic, chiar îngrozitor. Ar fi si soluții de a ne fi mai bine, dacă ne-am pune mintea la contribuție căci nu e greu, paloșul schimbării însemnând nu neapărat tăierea nodului gordian, ci în primul rând un efort prin știință, educație, cultură și muncă. E greu, e mult…?
Vasile Irod
