România lucrului bine făcut

Într-o dimineaţă oarecare, un oarecare Klaus dela Minorităţi, se ridică în capul oaselor şi începu să îşi troznească unul câte unul, toate cele 206 oase din dotare, după care se ocupă de muşchi, de toţi cei 600 la număr, pe care îi întinse, rând pe rând, lăsând la urmă muşchii faciali pe care şi-i aranjă într-un zâmbet larg, cât să cuprindă o panoramă întreagă, cu munţi şi văi, ape şi câmpii,majoritari şi minoritari, precum o cloşcă cu puii săi, fie ei şi de curcă, de raţă sau de Avicola. După toaleta de dimineaţă, îşi puse o cafea şi începu exerciţiile de dicţie, pe care le făcea în tot timpul zilei, când prindea câte un moment numai al său: „Şase saşi în şase saci, şase saşi în şase case, un saş în şase case, ai noroc, dai şase – şase, ai ghinion, nu ai şase, nu ai case”. Mai ştia şi alte fraze frumoase, vreo 30 la număr, însă nu le folosea decât la discursurile oficiale, când le utiliza în forma lor primară, după care le aranja în fel şi chip,ajungând la performanţa unor discursuri mamut de 5-6 minute, spre satisfacţia profesorilor săi de limba română, el activând într-un domeniu total diferit, unde lucrul mecanic este egal cu forţa ori deplasarea, dar nu orice lucru mecanic, ci unul bine făcut,purtând emblema „made in Romania by K.”
După exerciţiile matinale de dicţie, personajul nostru, de felul lui bine făcut, luă harta României şi o deschise ca pe nişte sfinte moaşte, după care o privi cu bucurie şi interes , ca pe o carte frumos colorată în care culorile se aşezau singure unele lângă altele şi se amestecau fără să se atingă. Închise ochii şi puse degetul la întâmplare pe hartă, ca pentru o plimbare de plăcere, cu întâlniri, discuţii şi discursuri, aşa cum se obişnuise în ultimul timp. Când se uită mai atent, văzu că hazardul îi alesese pentru plimbarea de plăcere din interes, oraşul Târgu Jiu din mereu imprevizibila Oltenie, unde nu e bine să te duci dacă ai la purtător nescaiva gânduri ascunse şi un discurs de 5-6 minute, când se ştie prea bine că, în zilele fără harţi din calendar, o înjurătură de-a olteanului poate dura mai mult de 5 minute, noroc că nu o face prea des.
Odată aleasă destinaţia, june-le bine făcut ieşi dintr-una dintre cele şase case şi privi atent pe trotuar, să nu apară cumva vreo pisică neagră, fiind superstiţios din fire, în special la pisica neagră şi la găinile de Buzău, cu cele din urmă având o experienţă neplăcută după ieşirea lor din custodia unicului Kokosh, care umbla când cu găina de Buzău, când cu cioara vopsită, fapte dovedite ulterior, după căderea crestei cocoşului. Făcu câţiva paşi în direcţia automobilului de fabricaţie internaţional recunoscut, pus la dispoziţie de un grup de susţinători care mai de care mai vocali şi instrumentali, solişti sau corişti şi în particular, unii fripturieri, alţii fripturişti, toţi declaraţi susţinători ai lucrului bine făcut. Automobilul porni în direcţia târgului de pe Jiu înghiţind kilometru după kilometru când, dintr-o dată, se opri, se întoarse şi porni cu aceeaşi viteză înapoi. Ce să se fi întâmplat? Simplu, şoferul, tot căutând ceva muzică, la un moment dat prinse un cântec chiar din zona unde urmau să ajungă: „Cin* se ia cu mine bine, Îi dau haina de pe mine, Cin* se ia cu mine rău, Să-l ferească Dumnezău…” Şi uite aşa, tânărul june mai pierdu o zi din campanie şi din calitatea lucrului bine făcut.
A.Pop