În România vremurilor noastre se simte tot mai pregnant o criză de moralitate, competenţă, comportament civic şi social. Vedem ce balamuc se petrece astăzi pe scena politicii româneşti, iar de aici, haosul, deruta şi conflictele interumane domină toate sectoarele societăţii româneşti. Şi băgăm de seamă cum „bolile” răului au afectat în primul rând mentalul oamenilor, lăsându-se cu urmări nefaste ce frânează mersul României spre o democraţie adevărată, spre normalitate, dezvoltare şi progres, aşa cum se întâmplă în orice ţară din lumea civilizată.
Pluteşte deasupra noastră şi s-a infiltrat deja în comportamentul multora dintre confraţi o stare şi un spirit de gaşcă, de mojicie şi şmen, extrem de nocive, însumând deopotrivă parvenitismul, lăcomia şi egoismul, invidia şi ura, inconştienţa , dezbinarea şi răzbunarea dusă adesea până la extrem. Şi toate la un loc fac atât de mult rău, încât asistăm până şi la secarea ultimelor rezerve native din ceea ce a însemnat dintotdeauna la înaintaşii noştri, şi anume bunul simţ, bunătatea şi întrajutorarea, cinstea, adevărul şi dreapta judecată. Or, dintr-o astfel de situaţie este extrem de greu de ieşit, dacă nu imposibil de recuperat din calităţile de odinioară ale neamului românesc, sau măcar a diminua cât de cât din viruşii periculoşi ce macină zilnic habitatul uman din societatea noastră. Pentru că, aceştia sunt precum otrava, care în toţi aceşti ani incerţi, de falsă democraţie, s-a strecurat încet dar sigur în sufletul oamenilor, în mintea şi trupul lor şi după cum se vede, acţionează parşiv sub acoperire, scufundându-i în negativ cu efecte distrugătoare mai ales asupra lucidităţii şi înţelepciunii noastre ca popor în această parte de lume.
Mai exact, invidia, ura, egoismul, răzbunarea sau cum se mai spune în popor că-i arma prostului, sunt de fapt precum o pâclă neagră pentru aviz-purtătorii unor astfel de sechele, ce îi împing la tot ce este mai rău. Dar, dincolo de astfel de vicii meschine, josnice şi urâte mai iese la iveală şi un complex de inferioaritate şi suferinţă a celor în cauză, împingându-i nu de puţine ori la autodistrugere. Altfel spus, sechelele cu pricina te împing să minţi, să furi, să înşeli, să fii nedrept şi grosolan, insensibil şi agresiv, în schimb, dincolo de ilicitele şi efemerele beneficii, se declanşează acele mecanisme autodistructive ce îl transformă pe individ nu doar într-un monstru nenorocit ci şi propria-i fiinţă în temniţa sufletului său. Iar dacă individul contaminat este atât de ascuns şi periculos, acesta devine şi virusul ce se răspândeşte, infestând societatea în întregul ei. Până la urmă, este vorba despre un feed back, de vreme ce instituţiile statului şi societatea în întregul ei sunt destructurate de atâte patimi şi interese meschine, unele chiar de tip mafiot. Bunăoară, reaua-credinţă şi inconştienţa bolnăvicioasă ce au bântuit viaţa politică din România, a determinat distrugerea intelectualităţii adevărate, a elitei româneşti, imediat după instaurarea regimului comunist. Astăzi, la adăpostul incompetenţei liderilor noştri politici, în special a celor ce au condus destinele României după decembrie 1989, au făcut posibil ca nonvaloarea să ia locul valorii şi competenţei, în timp ce specialiştii de mare prestigiu sunt marginalizaţi şi chiar umiliţi, funcţionând de minune la noi ca la nimeni alţii, pila, şpaga, nepotismul, telefonul stăpânului cu putere de decizie, etc. Aşa se întâmplă şi cu tinerii, care în ciuda rezultatelor adesea strălucite la absolvirea studiilor, sunt nevoiţi să-şi părăsească ţara, plecând cât văd cu ochii spre alte zări mai luminoase, în căutarea unor locuri de muncă.
În altă ordine de idei, dar legat de disoluţia instituţiilor statului român, constatăm cu îngrijorare că legea nu mai e lege, justiţia nu mai este justiţie, mass- media nu face nici ea excepţie, implicându-se în derularea unor stări emoţionale partizan –negative, după cum şi familia, implicată în varii preocupări cotidiene, a renunţat în bună parte la educaţia copiilor, de unde şi lipsa celor 7 ani de acasă. Cât despre politichie, unde se înjură de mama focului unii pe alţii, externalizându-se cu rea-intenţie interesele României, am putea să ne întrebăm de ce atâtea jegoşenii şi antimodele pentru cei predispuşi la tot felul de rele în societatea românească. Şi astfel nimic nu ne mai este de mirare, câtă vreme avem argumente de rea-conduită chiar la vârful societăţii, unde se vede treaba că înşişi «actorii» ce dirijează soarta României, fac aproape imposibilă regăsirea căii României către normalitate. De unde şi întrebarea firească dacă această ţară se va putea vindeca de bolile răului, induse, provocate şi de ce nu, adesea ori importate. Cu atât mai vârtos cu cât sunt, din păcate, toate condiţiile ca microbii cei răi de care niciodată nu am fi avut parte, să destabilizeze moral, psihic pe termen lung şi imprevizibil, neamul românesc.
Ceea ce nu este deloc de dorit, ci dimpotrivă trebuie găsit urgent antidotul pentru refacerea sistemului nostru imunitar, atât printr-un act educaţional benefic şi profund, cât şi prin «deratizarea« ţării de lichele, indiferent de regimul social şi politic din care provin, Şi zău, că se poate dacă avem dorinţa şi voinţa de a ne respecta şi a fi respectaţi oriunde în lume, fie ca simplu cetăţean român, fie ca entitate statală, cu o definire bine conturată, de-a lungul propriei sale istorii.
Prof. Vasile Irod
