Cine oare îşi închipuia, că după căderea regimului comunist, românii vor ajunge să trăiască într-o societate ce încă nu îşi regăseşte buna rânduială şi drumul spre normalitate, chiar şi oarecari perspective şi speranţe de mai bine după mult trâmbiţata apologie despre modelul capitalismului de tip occidental. Şi iată că adevărul e trist, întrucât am trecut şi de bariera celor 23 de ani post-decembrişti şi nu ne găsim cadenţa şi liniştea, cvasitotalitatea domeniilor de activitate sunt date peste cap, totul se distruge și nu se clădeşte altceva la loc.
Suntem bântuiţi mereu de crize şi scandaluri, păşim din eşec în eşec, zbătându-ne în sărăcie, legile ţării nu mai sunt nici ele respectate, iar instituţiile statului, întrutotul politizate şi compromise se află într-un recul major de credibilitate şi autoritate, de comunicare şi disoluţie publică.
Pe de altă parte, am înlocuit în România treaba bine făcută cu lenea şi indolenţa, adevărul cu minciuna, fapta şi cinstea cu demagogia, slujirea intereselor naţionale cu trădarea ş.a.m.d. Iar vinovaţii principali pentru toate relele petrecute în ţară, au fost şi rămân, aşa după cum se vede treaba, jalnicii conducători care doar se-mpiedică în vorbe, iar când să treacă la muncă, se ascund precum struţul ce îşi vâră capul în nisip, slobozindu-şi nevolnicia. Şi cum “ boborului “ îi lipsesc modelele, vizavi de ceea ce înseamnă cinste, dăruire şi hărnicie, mai cu seamă după ce ţara a fost vândută la fier vechi, iată că, parcă drogat de ipocrizia celor ce decid şi îi chinuie viaţa, acesta nu mai este animat să reconstruiască, ci dimpotrivă. Mai bine, se preferă de la mic la mare, bunăoară privitul la televizor, mai ales pe la tot felul de “şezători“, unde cine vrea şi cine nu vrea, îşi dă cu presupusul, vorbindu-se despre nimic. Sau se pierde timpul, vizionându-se “spectacole” ce sfidează decenţa şi bunul simţ, şi cu atât mai grav la cele ce propagă violenţa, omuciderile şi sinuciderile, destrăbălarea şi erotismul, sporturile de contact etc.
Atunci, să ne mirăm de ce instituţiile de învăţământ s-au transformat în ringuri de box, barurile în destinaţii potrivite pentru consumul de droguri, străzile, pieţele publice şi parcurile folosite de către tot felul de teribilişti precum se întâmplă pe la casele de nebuni ş.a. Şi bineînţeles că, pentru televiziunile de nişă toate astfel de situaţii nefericite, nu pot fi decât o mană cerească ridicându-le prin difuzare ratingul comercial, evident şi o simbrie mai grasă de la domnii patroni.
Or, după cum “ peştele de la cap se strică ” e bine să privim atent şi la ceea ce se întâmplă la vârful factorilor de decizie, luând aminte că însăşi Parlamentul României seamănă mai degrabă cu o adunătură de indivizi (aleşii noştri!) ce nu pun osul la treabă, nu fac lucruri benefice pentru ţară, în schimb îşi blindează prin statut special şi legi ruşinoase, privilegiile şi afacerile lor ilegale, chiar dacă Constituţia spune clar “ că nimeni nu este mai presus de lege “. Apoi, moţul de la vârful Puterii este actualul preşedinte al României, pe cât de penibil, pe atât de păgubitor pentru ţară. Acesta va rămâne în istorie precum toate celelalte personaje de tristă amintire, fiind incapabil, dincolo de propriile ambiţii şi interese sau ale clanurilor din preajmă, să îşi propună a promova o politica înţeleaptă, menită să armonizeze şi nu să dezbine naţiunea, prejudiciind grav calea de urmat şi bunul mers al societăţii româneşti. Este până la urmă, modelul rău, ce a promovat tot timpul bârfa politică şi scandalurile, mitocănia şi răzbunarea, aruncând statul român în insecuritate şi sărăcie.
Aşadar, având imaginea unor astfel de bălăcăreli şi nevolnicii, specific întregului spectru politic, dar nu numai, degeaba ne întrebăm sau ne lamentăm că trufaşa Europă ne priveşte de sus ca pe o entitate umană de mâna a doua. Sau ne mirăm că aşteptăm umili pe la uşile din dos, doar ni se vor strecura ceva firimituri din drepturile ce ni se cuvin ca stat-membru al U.E., păstorită în cazul României, într-un mod dictatorial de către Înalta Poartă de la Bruxelles. De unde se înţelege că înainte de toate, ar trebui să ne facem în primul rând noi ordine în propria ogradă, altfel România va continua să fie percepută în exterior ca o ţară de corupţi şi needucaţi, leneşi şi cerşetori, tâlhari sau violatori la drumul mare, etc. Şi, din păcate, cele relatate sunt confirmate pe banda timpului, raportându-ne mereu prin comparaţie, la povară şi strânsul curelei în toţi anii ce-au urmat după decembrie ’89.
O dovadă în plus că anul 2013 va fi şi mai greu decât ni se părea, deci nevoiţi să suportăm cu o durere până la sacrificiu mereu neîmplinirile din societatea românească. Altfel, guvernul USL spune că, graţie politicii înţelepte a Puterii portocalii şi a dragului nostru conducător – T. Băsescu, România are nevoie numai în acest an de vreo 15 miliarde de euro doar pentru a finanţa deficitul bugetar, a refinanţa sau plăti datorii pe termen scurt şi mediu. Până şi cei de la FMI au recunoscut că au săvârşit o eroare, susţinând măsurile de austeritate ce au fost dăunătoare României. Chiar şi prietenii lui T. Băsescu din Partidul Popular European, inclusiv madame A. Merkel s-au dat de gol şi că sfatul lor, vizavi de austeritate prin constrângere a fost greşit. Or, cu toate astea la un loc, dincolo de “pocăința“ unora sau altora, românii cu ce s-au ales, în afară de rezultatele catastrofale pentru economia naţională şi nivelul de viaţă al populaţiei? Adică, acelaşi “perpetuum mobile “ până nu vom înţelege cu toţii că vinovaţii pentru dezastrul naţional trebuie să plătească cu vârf şi îndesat. Sau poate vom continua a ne etala pe mai departe “calităţile“ pentru care minunatul nostru electorat a ales şi va alege, exact pe aceia care au împins deja România într-o prăpastie fără întoarcere?! Adică fără a avea putinţa de a zări cel puţin luminiţa de la capătul tunelului. În rest fără alte comentarii…
Vasile Irod
