În numerologie se spune că cifra 7 este cea mai benefică în conturarea adevărului despre realitățile ființei umane, de unde deloc întâmplător toate graiurile Pământului, fiecare comunitate și individ în parte își caută și așteaptă mereu speranța și norocul divin în viață, binemeritata cifră devenind între altele inspirație pe firul numerelor, bunăoară, și călăuză ocrotitoare precum în … ,,Cei șapte arhangheli”, ,,Cei șapte samurai”, ,,Cei șapte magnifici“ și de ce nu la români ,,Cei șapte ani de acasă”. Ceea ce înseamnă, în concepția generală, foarte mult în educația pentru viață a oricărui copil încă din frageda sa existență.
Iar în ceea ce ne privește, e bine să vedem și să analizăm cumva sensul și contribuția celor ,,șapte ani de acasă” la formarea personalității și a comportamentului copilului și de aici mai departe la pregătirea pentru viață, implicând angajarea și contribuția familiei.
Prin urmare, dezvoltând, ,,a avea cei șapte ani de acasă” presupune nu numai bună purtare și un comportament civilizat în societate, ci și motivația și interesul pentru învățătură, nu în ultimul rând a înțelege cât de importante sunt în viață onestitatea, corectitudinea, respectul de sine și bunele maniere, toleranța, altruismul și empatia pentru cei din jur, mai ales în situațiile dificile ale vieții, deopotrivă în cazurile individuale și colective. După cum, ,,Cei șapte ani de acasă”, mai înseamnă să cunoști și să prețuiești artă, cultură și tot ceea ce este legat de întâmplările frumoase din jur, contribuind fiecare după posibilități, atât la păstrarea și promovarea patrimoniului tradițional național, cât și la dezvoltarea acestuia în toată complexitatea sa. Altfel, o meserie și misiune grea pentru părinți și în general pentru familie, plecând de la un principiu dovedit în viață, anume că acolo unde copilul nu-și respectă părinții, nu respectă nici dascălii, cu atât mai mult cu cât școala nu poate înlocui cei șapte ani de acasă. Și din păcate, după decembrie 89, societatea românească a cunoscut în rău modificări radicale, inclusiv pe segmentul educației, unde în principal, din cauza prostului înțeles al conceptului de libertate, profilul tânărului de azi este foarte departe de ceea ce înseamnă mentalitate, interes pentru învățătură, limbaj și comportament civic, ținută și igienă personală, șamd. Sunt traume educaționale grave care dau mari bătăi de cap, deopotrivă părinților, școlii și autorităților la toate nivelurile, cauzele fiind multiple, iar mijloacele psiho-pedagogice de recuperare, chiar de coerciție destul de puține. În același timp, la astfel de vremuri tulburi, asistăm la un dezinteres vădit și din partea multor părinți privind spre cei ,,șapte ani de acasă”, din păcate, cu repercusiuni păguboase, sub pragul cel mai de jos al educației copiilor. Pe de altă parte, a crescut numărul căsătoriilor de ,,probă” și divorțurilor, ajungându-se la copii monoparentali, după cum sunt în număr mare părinți plecați la muncă în străinătate, lăsând responsabilitatea creșterii și educației propriilor odrasle pe seama bunicilor, dar și mai rău al unor rude ignorante, dezinteresate. Sunt și foarte multe cazuri de părinți inconștienți, care au cu totul alte preocupări și nu se ocupă de educația urmașilor, după cum alții oferă proaste modele de viață, oferind în plus celor ,,fără șapte ani de acasă” bunăstări maxime de prost gust și indecență, pentru că nu-i așa, ,,obrazul subțire cu cheltuială se ține”.
Iar urmările unor astfel de situații, din păcate, devenite fenomene teribil de nocive pentru România, se regăsesc fără îndoială în comportamentul copiilor în societate, vorbind între multe altele de ținuta lor vestimentară, după cum mai spuneam, ajunsă până la indecență, de limbajul obscen, de consumul de alcool, țigări și nu în puține cazuri de droguri de mare risc.
La care se adaugă înfiorător bătăile și violența în școli, pe stradă și în localurile publice, faptele antisociale, pornografia infantilă, etc. Cât privește motivația și interesul pentru învățătură, situația este la fel de alarmantă pentru că de ani în șir mediile obținute la evaluarea națională și la examenul de bacalaureat sunt sub pragul mediocrității, nu doar spre disperarea cadrelor didactice, ci a întregului sistem educațional, bulversat și acesta de o permanentă instabilitate a legislației școlare și evident a unor concepte și strategii naționale prost gândite și evident ineficiente la nivelul întregului învățământ românesc. Cât despre formarea culturii generale la elevi aproape că nu se mai poate vorbi, în schimb s-a ajuns la dependența de jocuri video, de calculator, telefoane mobile, tablete, șamd, în fața cărora se stă ore în șir, fără nici o îndoială, neglijindu-se și din aceste motive pregătirea lecțiilor, studiul și învățătură. Pe baza rezultatelor școlare din ultimii zece ani s-a făcut și o analiză sociologică care trage un serios semnal de alarmă și pe de altă parte în privința scăderii dramatice a populației școlare în România, la aproape jumătate din cea existentă înainte de 1990. Și chiar dacă nu vorbim aici de cei șapte ani de acasă, doar circa 10% din generația tânără au un interes real pentru învățătură și spre împlinirea profesională. Adică extrem de puțin pentru nevoile societății românești, cu atât mai mult cu cât mulți dintre tinerii valoroși pleacă din țară, căutând spre alte zări ale lumii condiții de muncă și de viață incontestabil mai avantajoase decât la ei acasă. Practic, asistăm la un proces neîntrerupt de secătuire a valorilor în România, adică cazuri nefericite pentru tot ceea ce ar trebui să însemne drumul spre normalitate, dezvoltare și bunăstare pentru poporul român.
Și din păcate din toată această țesătură de motive, care ne-au adus în pragul haosului și disperării naționale, repercusiunile asupra mersului societății românești, privind mai ales spre viitor sunt în profunzimea lor mult mai grave. Ne referim în principal la conturarea în timp a unei mentalități bolnave, a exceselor cu nemiluita ce operează într-o Românie săracă și ignorantă cu duhul, într-o democrație fragilă murdărită de politicieni corupți, de instituții ale statului compromise și într-un proces continuu de disoluție, de nonvalorile protejate, ocupând locul valorilor, ș.a. Practic, România a ajuns să trăiască după decembrie 89, într-o vreme a imoralului și beteșugurilor de toate felurile fără vindecare, întrucât după 30 de ani fiecare înțelege și face ce vrea, că de ,,acum este democrație”.
Ne-au prididit fiecare și toate la un loc naivitatea și prostia, vanitatea, egoismul și invidia, ura și dezbinarea, lipsindu-ne în schimb tot mai mult bunul simț, cinstea și spiritul de dreptate, armonia și pacea sufletească, pângărite prin forța malefică a păcătoșilor și trădătorilor de neam, a profitorilor și îmbogățiților dezlănțuiți și neostoiți în devastarea sărmanei noastre gli strămoșești. Măcinată și dezechilibrată astfel și de ciuma voluptății ticăloase a actualei clase politice, purtătoare de viruși periculoși și agresivi la condiția și demnitatea de OM, la întreaga societate românească. De unde putem să întrebăm dacă astfel de haite și personaje hidoase care au invadat și contaminat civic și moral România, au avut vreodată în existența lor plină de scârboșenii cei … șapte ani de acasă, ori i-au pierdut pe drumul smenăriei, lipsind voit de la orice lecții de morală și bun simț, lăsate cum se cuvine moștenire de la străbunicii noștri? Iar dacă într-o societate bolnavă și sufocată de atâta bufonărie politică și în care cei care vin și pleacă de la putere au ,,reușit” prin infatuare, bârfe calomnioase și dezbinare, înșelăciune și corupție până la cele mai înalte vârfuri de decizie, șamd, detronând în timp de pe soclul națiunii ținuta morală și mentală a poporului român, atunci se poate explica printr-un simplu exercițiu de ansamblu și diminuarea dramatică a rolului familiei în educația copiilor, în general a tinerei generații. Și vedem astăzi cu mare îngrijorare consecințele, cu atât mai mult cu cât și sistemul național de învățământ suferă cumplit din aceleași, motive, oferite musai de către acest cerc vicios și imoral al politicului amalgamat din România. Și din păcate, se vede treaba că nici anul școlar 2019/2020 nu aduce modificările așteptate în sistem și dorite atât de către cadrele didactice, cât și de elevi și părinți. Adică continuăm să ne bălăcim în mediocritate, în neputință și să ne mai mirăm de rezultatele slabe de la fiecare sfârșit de an școlar, reușind cu mare indulgență să acordăm nota de trecere celor care de 30 de ani de incompetențe, nu au reușit să pună pe picioare un învățământ viabil și performant pentru trebuințele României. Iar pe mai departe sunt multe alte semne de întrebare, la care sigur nu sunt răspunsuri, nici măcar câteva repere cu adevărat profesionsite care să sfințească locul învățământului românesc.
Însă e încă musai să sperăm, chiar dacă de multă vreme încoace ne înșeală și speranța, cu tot fondul ei de optimism și renașteri despre împliniri și credință, îndemnându-ne, în primul rând, la educație și determinare pozitivă în viață, să ne respectăm ca oameni și să ne iubim unii pe alții.
Altfel, nu avem încotro, riscurile fiind foarte mari pentru fiecare în parte și pentru țară, așa după cum se trag serioase semnale de alarmă din interiorul societății bolnave în care ne învârtim copleșiți de necazuri, nereușind a ne regăsi echilibrul ca popor și patrie de neam în această învolburată parte de lume. Așadar, haideți că-i târziu, invitându-vă să înlăturăm cu înțelepciune și curaj relele din viața noastră și în același timp să ne asumăm recunoașterea greșelilor, corectându-le spre împlinirea spirituală și sufletească a neamului românesc, a fiecăruia dintre noi. În curând chiar avem o primă șansă de a lua taurul de coarne și să le zicem celor care până acum ne-au umilit, dezbinat și s-au jucat cu neputința și nervii noștri: Opriți-vă, a fost deajuns! Și cum votul fiecăruia contează, poftiți la urne și alegeți în fruntea țării un roman adevărat, care cu bună-credință și iubire apără unitatea, interesele țării și a fiecărui cetățean român în parte. Haideți că se poate…
DOAMNE, OCROTEȘTE-I PE ROMÂNI!
Prof. VASILE IROD
