Reporter: Suntem pe final de 2020, un an diferit pentru noi toți. Cum a fost 2020 pentru Roberta Crintea?
Roberta Crintea: Of! A fost un an greu, cu multe schimbări în viața mea. Am fost mereu în căutare de stimuli din cauza momentelor noi pe care le-am traversat, o perioadă de frământări, de pierderi sufletești cu o maxi maturizare instantă.
Reporter: Azi vreau să vorbesc cu omul Roberta Crintea nu doar cu artistul. Pe ce te-ai concentrat anul acesta?
Roberta Crintea: N-am avut o disponibilitate, nici emoțională, nici intelectuală, de a pune accentul pe ceva anume. Este dificil în anumite etape să ai o seninătate a minți, să-ți strălucească inteligența, pentru că unele situații își pun amprenta pe starea de spirit și nu numai.
Am ținut steagul sus, am zâmbit chiar și când sufletul îmi tremura de amar, însă toate le-am trecut cu iertări și acceptări. Altfel nu reușeam!
Parcă în aceste momente am fost prea iertătoare, aproape enervantă și atât de firavă, încât abia mi-am ținut ochii în culoarea lor fără a fi umbriți de șiroaie de lacrimi!
Reporter: Care a fost cel mai greu moment din 2020 pentru tine? Cum ai reușit să îl depășești?
Roberta Crintea: Am trăit mereu transparent și asumat și poate chiar și asta a creat privitorului, cititorului, o emoție aparte în ceea ce mă privește. Anul acesta, viața mea de familie a fost zdruncinată și am divorțat. Wow! Ce cuvânt! Nu aș fi crezut că îl voi pronunța vreodată.
M-am confruntat cu priviri curioase, cu păreri de tot felul, ale tuturor, n-am mai trăit într-un acord cu mine. Timpul a calmat sufletul și cred că am depășit momentul de blocaj. Sunt om și asta înseamnă să râzi, să plângi, să te bucuri, să te întristezi, să pierzi și să înveți să te ridici și să mergi mai departe.
Reporter: O admiratoare a vieții tale de familie, sunt de-a dreptul surprinsă. Știu că soțul tău ți-a fost sprijin, ani buni.
Roberta Crintea: Da, am trăit 22 de ani într-o armonie lângă un om înțelept, tandru, cald și iubirea a fost sursa principală de a trăi 20 de ani la un nivel emoțional complex și rafinat.
Am trăit lângă un om rar.
Am hotărât împreună separarea și cred că pentru fiecare dintre noi a fost o scădere energetică sub nivelul existenței normale, o suferință mută, fără cuvinte, pentru a rămâne unul pentru celălalt piloni de exemplu pozitiv. După cum bine ști, sunt un om care am încercat mereu să fiu fericită, am făcut lucruri pentru asta, am dăruit, dar am și primit pe măsură, slavă Domnului!
20 de ani i-am trăit frumos, prea frumos încât să mai cred că ar mai putea fi alții 20. Noi, femeile, avem nevoie de afectivitate mai mult decât bărbații, de una constantă, iar când mi-a lipsit am cedat.
Reporter: Te-a marcat profesional evenimentul din plan personal?
Roberta Crintea: Vreau să cred că nu, publicul, oamenii care cred în mine erau tot ceea ce îmi rămăsese și am făcut tot ce mi-a stat în putință să rămân acolo unde eram. Sunt un om definit, cu o carieră artistică clară, iar acest curs nu-l opresc, pentru că prin viața mea se perindă momente bune sau rele. Cântecul e baza sufletului meu, e o profesie complexă, solicitantă, uneori dificilă, dar cu satisfacții extraordinare. Am cui să mă adresez, o categorie amplă de persoane iubește folclorul. E o binecuvântare să pot oferi lumină și culoare celor din jur prin melodiile mele.
Reporter: Volubilă, voioasă, mereu înconjurată de prieteni. Ți-au fost alături?
Roberta Crintea: Nimeni nu poate trăi fără prieteni, chiar dacă stăpânește toate bunurile lumii. Sunt greu de păstrat, necesită prezență, atenție, timp, însă fără ei aș fi un om trist și nu mi-aș găsi locul. Am prieteni adevărați, i-am simțit în cele mai întunecoase momente ale mele, îngăduitori cu ceea ce trăiam, care nu m-au lipsit de iubirea și prețuirea lor, care mi-au înțeles lipsa sau tăcerea, care m-au iertat sau au depășit greșelile mele. În această perioadă sumbră, fără evenimente, fără mari bucurii și satisfacții mărețe, i-am pierdut pe cei fățarnici, s-au simțit singuri.
Reporter: Ești dispusă la noi prietenii sau cele vechi îți sunt suficiente ?
Roberta Crintea: Sunt o fire deschisă, zâmbitoare, dezvolt subiecte oricând și dialoguri simple, chiar dacă la bază se afla mediocritatea. Dacă sunt dispusă nu știu, e o risipă continuă de timp și energie să poți aduce la un nivel de înțelegere un om cu care nu rezonezi, care nu e ca tine. Unii au păreri nemișcate despre ei, de parcă au mai trăit o viață și nu mai au nevoie de o reflecție asupra a ceea ce spune celălalt. De oamenii aceștia (zid) mă feresc, e de datoria mea să-mi respect ființa și să fiu responsabilă de starea mea de bine. Mai alunec, sunt om și conjunctura mă mai abate de la gândul meu, însă nu, nu las acest nivel energetic scăzut să-mi acapareze viața. Alerg mereu la cei cu care râd, povestesc, cânt, acolo unde sunt admirată, prețuită și încerc să trăiesc frumos. Dar e obligatoriu ca interiorul tău să fie frumos și să fii într-o concordanță cu tine.
Reporter: Mă întorc la artistul Roberta Crintea și te întreb cum reziști? Ce ai adus nou pe piața muzicală ?
Roberta Crintea: Rezist! Sunt un om mare cu un coeficient anume de înțelepciune și echilibru, cu iubire de oameni în piept și rezist! Chiar dacă pentru lumea artistică viața a stat pe loc, eu am adus piese noi în palmaresul meu, duete, colinde, colaje de petrecere, am biruit încercând să ignor această lipsă a ceea ce mă face cea mai fericită.
Reporter: Știu că ai un băiat, un tânăr adolescent. Ce face? Ți-a fost alături?
Roberta Crintea: Fiul meu mi-a fost reper când m-au încercat furii și dezamăgiri și nu mi-am permis nici să mă gândesc să clachez datorită existenței lui. Este un copil bun, cu un suflet sensibil și cu păreri foarte obiective. Deși nu și-a definit un drum, are o minte curată cu păreri clare care nu se schimbă cum bate vântul și pertinente. Cu admirație spun că în momente grele mi-a fost o lecție de înțelepciune.
Reporter: Ce rol a avut iubirea în viața ta? Ce ai învățat, sau ce regreți din iubire?
Roberta Crintea: Unul decisiv, desigur, însă iubirea are nevoie de reciprocitate și în decursul vieții mele prin iubire am înțeles libertate, independența, ținerea aceea de mână continuă, fără teamă, protejare și afectivitate. Când iubești, te străduiești să fii mai bun, să fii devotat fără niciun artificiu. Am avut parte de tot acest arsenal de bogății, mulțumesc Celui de Sus!
Azi o simt ca o condiție biologică foarte puternică, ca foamea, ca setea. Nu o găsești într-o persoană, o singură dată, dar odată cu evoluția ta ca om, iubești diferit!
Azi, oamenii se maturizează intelectual mai repede, iar inteligența contează teribil într-o relație. Este important să-l poți percepe pe celălalt, iar el să poată să dea iubirii conotații nu doar fizice. Sunt afectuoasă și sensibilă și aș rezista foarte greu lângă un suflet pragmatic, lângă o persoană neîmpăcată cu viața ei și fără putere de acceptare a ceea ce sunt eu.
Regrete nu am, am trăit așa cum a orânduit Dumnezeu și mintea mea.
Reporter: În casă, în familie, cum ai fost percepută? Soție? Mamă sau artist?
Roberta Crintea: Fostul meu soț mi-a dat senzația că eu conduc totul, însă în esență, el având o personalitate puternică, purta frumos și cu tact, cu diplomație și atitudine calmă, cursul nostru încotro dorea el să se întâmple. M-a încoronat mereu ca și cea mai importantă ființă, mi-a dat locul cel mai cald din suflet, iar ca și artist pentru el nu am avut egal.
Bogdan, de asemenea, m-a protejat de necazuri, încât cu ușurință am putut fii artist 100% și mi-a creat simțirea de a fi erou, eroul lui!
Reporter: Cui îi mulțumești pentru omul de azi?
Roberta Crintea: Vouă, tuturor celor ce ascultați muzica mea, lui Dumnezeu că a îngăduit să am iubirea atâtor mii de oameni, fiului meu că îmi creează imbold de putere prin simpla existență și, de ce nu, și fostului meu soț, care și-a pus amprenta binelui, a încurajărilor, a susținerii lui pe toată cariera mea. Omul care sunt azi i se datorează într-o mare măsură.
De acum înainte …vedem anii următori!
Reporter: Vin sărbătorile, cum le aștepți? Le simți ca în alți ani?
Roberta Crintea: Da, e o perioadă în care oamenii ar trebui să-și fie mai aproape și foarte fericiți!
Nimic nu seamănă cu anii trecuți și cu siguranță o mare parte din noi le simțim diferit!
Eu o să stau cu ai mei, cu părinții și fiul meu, cu oameni dragi, o să-mi vizitez prietenii, sunt ani buni de când Crăciunul îl petrec alături de câteva familii stâlp în viața mea de mult timp.
O să aprind sfeșnicul și o să mă rog pentru bine! Cu toții avem nevoie!
Reporter: Un gând pentru cititori și pentru anul care vine!
Roberta Crintea: Visez la o lume în care oamenii se iubesc, sunt răbdători și buni, îmbrățișează, mănâncă împreună, râd și învață unii de la alții, fără a fi în competiție. Oamenii mici nu știu asta, de aceea pe toți îi îndemn să iubească!
Iubirea vindecă! Iubiți și stați aproape de cei care au nevoie de dragoste, iertați să puteți trăi în liniște și dăruiți timp celui sau celor dragi! La un moment dat, poate fi busola voastră! Sărbători cu bine, oameni dragi, cu sănătate și doruri stinse de prezențe dorite și stați aproape de cântecul nostru, de cântecul românesc, de avuția neamului nostru.
C.P.
