Se spune, nu doar pe la colţuri, că Justiţia noastră se cam face de ocară. Şi că plimbă dosarele pe care le tot amână, uneori, până la calendele greceşti. Ne place sau nu ne place la toţi preşedintele României, Traian Băsescu, dar are mare dreptate când afirmă că dosarele Revoluţiei trebuiau rezolvate, măcar după 20 de ani! Au existat decizii strâmbe ale judecătorilor, drese la CEDO, pentru care statul român a plătit despăgubiri zdravene.
Dacă dosarele SOV, Dinu Patriciu, Adrian Năstase, Dan Ioan Popescu, cei doi Becali, Ion Ţiriac şi Fiul, George Copos şi alţii s-au tot amânat ori s-a dat chiar NUP, în cazul unora, ce să mai zicem de omul simplu. De cei amărâţi. Vreo 3-4 milioane de justiţiabili sunt purtaţi pe sălile tribunalelor, iar Justiţia este, de cele mai multe ori, oarbă.
Situaţia critică a instanţelor din România s-a dezbătut, ieri, în plenul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), iar curajosul preşedinte Traian Băsescu le-a cerut judecătorilor să nu mai blocheze actul de justiţie prin repetate proteste – ce nu sunt altceva decât greve – drept interzis acestei tagme, după cum afirmă însuşi preşedintele: „Îmi este greu să folosesc cuvântul grevă, dar asta se întâmplă, iar legea nu permite magistraţilor să facă grevă.”
S-a creat rumoare, ba chiar tensiuni şi au apărut replici în contradictoriu, preşedintele rugând auditoriul ca măcar să-i fie ascultată opinia, precizând: „Nu sunt partenerul justiţiei în condiţiile în care justiţia nu respectă legea, în loc de a judeca, amână.” Apelul preşedintelui ca Justiţia să-şi reia activitatea este limpede. Numai că aceia aflaţi la limita legalităţii când este vorba de interimatele unor membri ai CSM, care ar fi trebuit să se pensioneze, apelează la chichiţe avocăţeşti şi îşi susţin drepturile.
Iar drepturile magistraţilor sunt exagerate, din punct de vedere salarial, şi în vremuri normale, dar pe timp de criză. Acuzaţi a fi ilegal în grevă, plenul membrilor CSM s-a disculpat, cum spuneam. Traian Băsescu a cerut, totuşi, voie să-şi spună părerea, îndemnând la o înţelegere normală a situaţiilor prin care trece ţara şi luând apărarea celor puşi pe drumuri, prin procesele amânate, de ani şi ani.
Uneori, se zice, justiţia română ar apăra infractorii şi o face cu mult succes. Clamarea independenţei justiţiei este una şi aberantele proteste sunt alta. În fond, ca participant la şedinţa Consiliului Superior al Magistraturii, ca preşedinte al României, Traian Băsescu şi-a exprimat un punct de vedere sănătos, realist de care Justiţia şi Guvernul vor trebui să ţină seama.
Nu de alta, dar asumarea (in)justiţiei are riscuri nebănuite. În democraţie şi în societatea civilă, în genere.
Ion PREDOŞANU
