RESTITUIRI – „SALVE ROMULI PARVA NEPOS”

O întâmplare petrecută cu ceva timp în urmă mi-a adus în minte efortul ori, să-i spunem mai bine, abnegaţia unora dintre semenii noştri pentru a organiza pe mai departe o serie de manifestări devenite tradiţionale pentru gorjeni.

Despre ce este vorba. După cum îmi mărturisea Cristi Băluţă sufletul manifestării ce în fiecare an în luna lui Gustar se desfăşoară la Poiana lui Mihai de pe Drumul Neamţului, cunoscut şi ca Vechea Cale a Vâlcanului, cea de-a 14 a ediţie a manifestării a stat sub semnul întrebării. Şi asta că pentru că unii semeni de-ai noştri au furat (nici nu vă vine să credeţi) chiar vulturul de bronz aflat pe monumentul din Poiana lui Mihai greu după cum ne preciza interlocutorul nostru de peste 260 kg şi pus acolo din anul 1932 însăşi de un membru al familiei regale din acele vremuri.
Meritoriu este faptul că atunci interlocutorul nostru, confruntat cu iminenta stopare a festivităţii numite de ani buni „Imn la Poiana lui Mihai – Pelerinaj de suflet Românesc”, a făcut tot ce este posibil pentru a monta în locul acvilei din bronz una identică dar din beton vopsită aproape identic cu cea originală. Şi totul pentru ca spiritul manifestărilor lunii lui Gustar să nu se întrerupă şi să meargă mai departe. Fie şi cu o acvilă cruciată (simbolul latinităţii şi a creştinismului neamului nostru) vopsită aşa cum vă spuneam aproape identic ca cea originală furată şi poate vândută pentru băutură ori ca materie primă.
Pentru spiritul manifestării şi nu întâmplător abnegaţiei sufletului acestei acţiuni ce se va desfăşura şi în acest an să reamintim cititorilor noştri câteva date ori repere cronologice ale celei mai vechi poate căi de acces peste munte spre vechea graniţă austro-ungară şi mai departe până în Transilvania. Împreună cu urarea: „Salve Romuli Parva Nepos”.
Veche cale de legătură între Oltenia si Ardeal drumul prin pasul Vâlcanului a fost folosit atât în perioada războaielor daco-romane de acum două milenii cât şi mai apoi în perioada de administraţie romană a Daciei.
De-a lungul vremii a reprezentat o importantă arteră de comunicare între cele doua provincii istorice, fiind folosit de asemeni si pentru efectuarea activităţilor comerciale. Odată cu inaugurarea drumului și a căii ferate prin Defileul Jiului în anul 1948, Drumul Neamţului si-a pierdut supremaţia in zona astăzi fiind folosit mai ales de păstori in drumurile lor de transhumanta, de localnici precum şi de turiştii montani dornici sa redescopere si de ce nu sa admire vechea Cale a Vâlcanului.
Numele se leagă de caravanele negustorilor care traversau Carpaţii venind din centrele comerciale ale imperiului austro-ungar si chiar mai de departe din ’’ţara nemţească’’. Aceşti negustori cu căruţele şi furgoanele lor străbăteau distanţe mari in condiţii de transport si securitate dintre cele mai precare fiind des menţionaţi in documentele germane şi austro-ungare pentru măiestria si rapiditatea cu care asigurau legăturile comerciale,lucru remarcabil pentru acea perioada.
De asemenea pe acest drum funcţiona o linie de poştalion ce făcea legătura dintre cele doua provincii istorice.
Cei ce se încumetă sa pornească pe acest drum vor fi cu prisosinţă răsplătiţi de pitorescul inegalabil al locurilor străbătute. Primul loc întâlnit este comuna Schela, centru turistic si etnografic precum și o veche aşezare de la poalele Vâlcanului. Biserica de aici construită din lemn în anul 1776, monument de arhitectura este unică în felul ei în Gorj prin faptul ca reprezintă pe ctitorii ei în costume populare, lucru ce constituie în opinia specialiştilor în primele reprezentări ale portului tradiţional gorjenesc in imagini.
Din Schela trecând pe sub Dealul Arsuri drumul însoţeşte Valea Hărăborului până la fosta mină de grafit apoi trecând prin poiana Conic urca pe cumpăna de ape dintre Suşita Verde si Hărăborul intrând în Poiana lui Mihai Viteazul. Legenda spune ca aici a poposit oastea domnitorului in drumul ei spre Ardeal. Documentele istorice relatează însă faptul ca pe aici a trecut numai o parte a oştirii condusa de Banul Urdea, grosul armatei traversând munţii pe drumul Braşovului (probabil Valea Prahovei).
În preajma monumentului ridicat în anul 1932 Consiliul Judeţean Gorj cu sprijinul oficialităţilor locale din Schela organizează anual în luna lui Gustar o impresionantă evocare cultural-istorică pentru a sărbătorii prima unire a celor trei ţări române.
Astăzi vechiul drum prin Pasul Vâlcanului aproape ca a fost dat uitării. Însă cei ce se încumetă să-l străbată vor avea mari satisfacţii prin descoperirea unor peisaje unice,dar si prin cunoaşterea unor locuri străvechi foarte interesante. În aceste aşezări cu tot modernismul ce şi-a făcut loc şi la ţară se mai ţin hore după vechile obiceiuri, oamenii încă se mai îmbracă la sărbători în portul popular făcut din haine croite și cusute în casă. Cineva îmi mărturisea că şi unele culori folosite se obţin încă după metode empirice vechi de sute de ani.
Călătorul se va bucura din plin de frumuseţile întâlnite. Pâraie vijelioase, răsărituri si apusuri de soare de neuitat, păşuni si turme de animale complectate cu sunete de talanga ce întregesc o atmosfera de basm. De asemenea cu ochii minţii va putea vedea imaginea legiunilor romane ce in urmă cu mai bine de doua milenii mărşăluiau prin aceste locuri spre inima Daciei.
Mugurel PETRESCU