O întâmplare petrecută recent mi-a adus în minte lupta ori să-i spunem mai bine efortul ori abnegaţia unora dintre semenii noştri pentru a organiza pe mai departe o serie de manifestări devenite tradiţionale pentru gorjeni.
Despre ce este vorba. După cum îmi mărturisea Cristi Băluţă sufletul manifestării ce în fiecare an în luna lui Gustar se desfăşoară la Poiana lui Mihai de pe Drumul Neamţului, cunoscut şi ca Vechea Cale a Vâlcanului, cea de-a 14 a ediţie a manifestării din acest an a stat sub semnul întrebării. Şi asta pentru că unii semeni de-ai noştri au furat (nici nu vă vine să credeţi) chiar vulturul de bronz aflat pe monumentul din Poiana lui Mihai, greu după cum ne preciza interlocutorul nostru de peste 260 de kg şi pus acolo din anul 1932, însăşi de un membru al familiei regale din acele vremuri.
Meritoriu este faptul că interlocutorul nostru confruntat cu iminenta stopare a festivităţii numite de ani buni „Imn la Poiana lui Mihai – Pelerinaj de suflet Românesc” a făcut tot ce este posibil pentru a monta în locul acvilei din bronz una identică, dar din beton vopsită aproape identic cu cea originală. Şi totul pentru ca spiritul manifestărilor lunii lui Gustar să nu se întrerupă şi să meargă mai departe. Fie şi cu o acvilă cruciată (simbolul latinităţii şi a creştinismului neamului nostru) din beton vopsită aşa cum vă spuneam aproape identic cu cea originală furată şi poate vândută pentru băutură ori ca materie primă.
Pentru spiritul manifestării şi nu întâmplător abnegaţiei sufletului acestei acţiuni numit Cristi Băluţă din cadrul Consiliului Judeţean Gorj să reamintim cititorilor noştri câteva date ori repere cronologice ale celei mai vechi poate căi de acces peste munte spre vechea graniţă austro-ungară şi mai departe până în Transilvania. Împreună cu urarea adresată interlocutorului nostru ( de care vă aminteam mai înainte): „Salve Romuli Parva Nepos” (Te salut vajnic nepot a lui Romulus).
Veche cale de legătură între Oltenia şi Ardeal drumul prin pasul Vâlcanului a fost folosit atât în perioada războaielor daco-romane de acum două milenii, cât şi mai apoi în perioada de administraţie romană a Daciei.
De-a lungul vremii a reprezentat o importantă arteră de comunicare între cele două provincii istorice, fiind folosit de asemeni si pentru efectuarea activităţilor comerciale. Odată cu inaugurarea drumului şi a căii ferate prin Defileul Jiului în anul 1948, Drumul Neamţului şi-a pierdut supremaţia în zonă astăzi fiind folosit mai ales de păstori în drumurile lor de transhumanţă, de localnici precum şi de turiştii montani dornici să redescopere şi de ce nu sa admire vechea Cale a Vâlcanului
Numele se leagă de caravanele negustorilor care traversau Carpaţii venind din centrele comerciale ale imperiului austro-ungar si chiar mai de departe din ’’ţara nemţească’’. Aceşti negustori cu căruţele şi furgoanele lor străbăteau distanţe mari în condiţii de transport şi securitate dintre cele mai precare fiind des menţionaţi în documentele germane şi austro-ungare pentru măiestria şi rapiditatea cu care asigurau legăturile comerciale, lucru remarcabil pentru acea perioadă.
De asemenea, pe acest drum funcţiona o linie de poştalion ce făcea legătura între cele două provincii istorice.
Cei ce se încumetă să pornească pe acest drum vor fi cu prisosinţă răsplătiţi de pitorescul inegalabil al locurilor străbătute. Primul loc întâlnit este comuna Schela, centru turistic şi etnografic, precum şi o veche aşezare de la poalele Vâlcanului. Biserica de aici construită din lemn în anul 1776, monument de arhitectură este unică în felul ei în Gorj prin faptul că reprezintă pe ctitorii ei în costume populare, lucru ce constituie în opinia specialiştilor în primele reprezentări ale portului tradiţional gorjenesc în imagini.
Din Schela trecând pe sub Dealul Arsuri drumul însoţeşte Valea Hărăborului până la fosta mină de grafit, apoi trecând prin poiana Conic urcă pe cumpăna de ape dintre Suşita Verde şi Hărăborul intrând în Poiana lui Mihai Viteazul. Legenda spune că aici a poposit oastea domnitorului în drumul ei spre Ardeal. Documentele istorice relatează însă faptul că pe aici a trecut numai o parte a oştirii condusa de Banul Urdea, grosul armatei traversând munţii pe drumul Braşovului (probabil Valea Prahovei).
În preajma monumentului ridicat în anul 1932 Consiliul Judeţean Gorj cu sprijinul oficialităţilor locale din Schela organizează anual în luna lui Gustar o impresionantă evocare cultural-istorică pentru a sărbători prima unire a celor trei ţări române.
Astăzi vechiul drum prin Pasul Vâlcanului aproape că a fost dat uitării. Însă cei ce se încumetă să-l străbată vor avea mari satisfacţii prin descoperirea unor peisaje unice, dar şi prin cunoaşterea unor locuri străvechi foarte interesante. În aceste aşezări cu tot modernismul ce şi-a făcut loc şi la ţară se mai ţin hore după vechile obiceiuri, oamenii încă se mai îmbracă la sărbători în portul popular făcut din haine croite şi cusute în casă. Cineva îmi mărturisea că şi unele culori folosite se obţin încă după metode empirice vechi de sute de ani.
Călătorul se va bucura din plin de frumuseţile întâlnite. Pâraie vijelioase, răsărituri si apusuri de soare de neuitat, păşuni şi turme de animale complectate cu sunete de talangă ce întregesc o atmosferă de basm. De asemenea, cu ochii minţii va putea vedea imaginea legiunilor romane ce în urmă cu mai bine de două milenii mărşăluiau prin aceste locuri spre inima Daciei.
Mugurel Petrescu
