Restituiri – De 82 de ani în slujba “celor fără arme’’

251

În acest an sărbătorim  cea de-a 82- a aniversare a protecţiei civile din România. Evenimentul va fi marcat la nivel local printr-un complex de manifestări specifice organizate de Comitetul Judeţean şi cel Local Pentru Situaţii de Urgenţă , Serviciile Voluntare ( SVSU ) din Târgu-Jiu şi judeţ împreună cu Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă ‘’Lt. Col. Dumitru Petrescu’’ Gorj.  Un  prilej cum nu se putea mai potrivit  de a creiona pentru  cititori nostrii câteva repere din istoricul acestei activităţi, precum şi  misiunile sale  pe teritoriul naţional.

Prima denumire a protecţiei civile a fost conform Decretului Regal nr. 468 din 28 februarie 1933 ‘’Apărarea pasivă contra atacurilor aeriene’’ având ca scop ‘’limitarea efectelor bomardamentelor aeriene asupra populaţiei şi teritoriului asigurându-se protecţia şi micşorând eficacitatea atacurilor’’. Dezvoltarea rapidă în acea perioadă a aviaţiei militare, amplificarea efectelor distructive ale armelor şi ale substanţelor toxice de luptă, au determinat o intensificare a preocupărilor legate de protecţia populaţiei şi a teritoriului.

5Prin aprobarea ‘’Regulamentului apărării pasive contra atacurilor aeriene’’ este detaşată net apărarea pasivă de cea activă. În baza prevederilor regulamentului este stipulat faptul că, în organizarea pasivă fac parte şi măsurile specifice pentru protecţia cetăţenilor şi a bunurilor materiale impotriva atacurilor aeriene ori alte situaţii speciale.
În anul 1936 în baza Înaltului Decret Regal nr. 2620 Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului organizează şi pregăteşte ‘’de război toate mijloacele de Apărare Activă şi Pasivă a teritoriului ‘’. Comitetul de 2 bisCoordonare al Apărării Pasive rămâne la dispozitia Ministerului Aerului si Marinei până în anul 1939 când odată cu promulgarea Legii pentru apărarea antiaeriană a teritoriului s-a prevăzut înfiinţarea unor sectiuni specializate.
4In anul 1943 ia fiinţă Corpul Special de Interventie cu scopul de a acţiona în centrele bombardate, la inlăturarea bombelor neexplodate ,stingerea şi limitarea incendiilor precum şi ridicarea de tabere pentru sinistraţi ori evacuaţi.
După război prin Decretul 24 din anul 1952 se înfiinţează Apărarea Locală Antiaeriana (ALA) în cadrul căreia sunt organizate state majore, servicii de specialitate şi formaţiuni specifice. Odată cu organizarea administrativ-teritorială din anul 1968 se constituie state majore ALA la nivel de judeţe, municipii şi ministere precum şi instituţii ori întreprinderi stabilindu-se priorităţile şi misiunile ALA. Legea privind Apărarea Civilă şi Decretul privind măsurile de apărare civilă din anul 1978 defineşte cel mai bine misiunea acestei nobile activităţi şi anume protecţia celor fără arme atât în cazuri de conflict armat, cât şi în catastrofe ori dezastre. 2Revoluţia din 1989 a creat condiţii de perfecţionare a activităţilor specifice înscriindu-se în procesul de democratizare. România a ratificat prin Decretul 224 din 11 mai 1990 Protocoalele adiţionale 1 si 2 ale Tratatului de la Geneva din anul 1949 privind protecţia victimelor în cazul conflictelor armate.
Astăzi majoritatea statelor din Europa, Asia şi cele două Americi acordă o atenţie sporită problemelor de protecţie civilă. Conducerea structurilor de protecţie civilă revine atit şefilor de state (ca în Franţa, Anglia, Suedia sau Olanda ) , şefilor de guverne ( Germania, Austria ori Turcia) cât şi miniştrilor de interne sau ai apărării din ţările respective.
Protecţia civilă a României cuprinde un complex de măsuri organizatorice pentru ocrotirea populaţiei, a valorilor culturale şi bunurilor materiale în caz de război, calamităţi sau catastrofe, precum şi pregătirea teritoriului şi a economiei pentru apărare cu mijloace şi prin activităţi specifice. Protecţia civilă are la bază principiile dreptului umanitar internaţional, iar prin caracterul său cuprinde întreaga societate românească..
3La final iată câteva dintre misiunile protecţiei civile :
-prevenirea populaţiei asupra pericolului atacurilor inamicului aerian, calamităţilor sau catastrofelor.
-asigurarea protecţiei valorilor culturale şi a bunurilor materiale prin măsuri specifice .
-participarea la acţiunile de limitare şi înlăturare a urmărilor atacurilor inamicului, a calamităţilor ori catastrofelor.
-identificarea, neutralizarea şi asanarea muniţiei rămasă neexplodată.
-pregătirea populaţiei în vederea asigurării măsurilor specifice teoretice şi practice de protecţie civilă.
Mugurel PETRESCU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here