În acest an peste puţin timp se vor sărbători 65 de ani de la cucerirea celui mai înalt vârf al Terrei, Everest sau Chogmolugma (Zeiţa Mamă a Pământului), cum mai este denumit de locuitorii de la poalele sale.
În pofida acestei realizări omeneşti de excepţie câteva semne de întrebare persistă încă şi fără a influenţa fundamental evoluţia actuală a alpinismului modern frământând pasionaţii acestui sport extrem.
A cucerit oare Mallory vârful în cursul primelor expediţii din anii ‘30 înainte de a pieri pe munte? De ce nu a urcat W. Bonatti primul pe teribilul vârf K2 din acelaşi masiv montan? Cine a urcat primul pe Everest? Alpinistul neozeelandez (nu englez cum apare în unele lucrări mai puţin documentate) Edmund Hillary sau Tenzing Norgay, ghidul care îl însoţea de origine şherpa (locuitori de la poalele Himalayei de unde a provenit și denumirea de şerpaşi dată celor ce însoţeau expediţiile alpine)?
Întorşi din ascensiunea lor de pe cel mai înalt vârf al Terrei, supranumit și Acoperişul Lumii, aceştia au fost ţinta a tot felul de speculaţii referitoare la cine a pus primul piciorul pe vârf. Unii susţineau că primul ar fi fost şerpaşul, alţii că indubitabil primul ar fi fost alpinistul neozeelandez. Alţii mai sceptici susţineau că numai unul dintre ei ar fi ajuns în vârf, iar alţii că nici unul, totul fiind de fapt o farsă bine regizată.
Pentru a pune capăt tuturor speculaţiilor, la puţin timp după ascensiune, cei doi au semnat un document oficial prin care declarau că au ajuns pe vârf ”aproape împreună”. Semnatarii documentului sperau ca pe viitor să fie scutiţi de tot felul de întrebări şi situaţii stupide. Totuşi şi acest document a fost analizat în amănunţime, iar întrebările nu au încetat să apără: Ce înseamnă acel „aproape” şi ce vrea el să spună? Trebuie remarcat faptul că toate aceste întrebări și speculaţii erau formulate de indivizi cu totul străini de legile și spiritul muntelui. Adevăraţii montaniarzi ştiu foarte bine că aceste întrebări nu au sens. Atunci când doi oameni într-o ascensiune montană sunt legaţi de aceeaşi coardă, ei sunt împreună, dar ceilalţi ori nu înţeleg ori nu vor să înţeleagă acest lucru. Iată ce spunea Tenzing Norgay referitor la acesta: ”S-au exercitat asupra mea foarte mari presiuni pentru a spune că am ajuns primul pe vârf şi peste tot pe unde mă duc sunt întrebat cine a ajuns primul la care eu răspund: Este o întrebare stupidă la care nu există răspuns. Totuşi după îndelungi reflecţii este necesar să-mi exprim punctul de vedere. Nu pentru mine sau Hillary, ci pentru Everest și generaţiile ce vor veni. De ce să ne ascundem? De ce să nu ştim adevărul? Este ceva de care să ne ruşinăm?
Puţin înainte de vârf eu şi Hillary ne-am oprit. Coarda care ne unea era lungă de 9 m, dar cea mai mare parte era înfăşurată pe mână, de acea nu ne despărţea mai mult de un metru sau doi. Nici unul nu ne gândeam cine va ajunge primul şi cine al doilea. Înaintam încet, dar constant şi în cele din urmă am ajuns. Hillary a pus primul piciorul pe vârf, iar eu după el. Ştiu că marea majoritate a poporului meu va fi dezamăgită şi o înţeleg. Dar dacă este o dezonoare pentru mine faptul că am fost cu un pas în spate, atunci voi trăi cu această dezonoare. De multe ori m-am întrebat: Ce vor crede despre noi generaţiile viitoare dacă permitem ca faptele reuşitei noastre să rămână acoperite în mister? Şi de fiecare dată când mă întrebam răspunsul era acelaşi: Doar adevărul serveşte Everestului’’.
Mugurel PETRESCU
