După 9 ani de cercetări şi procese pe la DNA şi tribunale, Adrian Năstase a fost condamnat pentru a doua oară, sentinţa fiind dată pentru fapte de corupţie. Evident, se pot pune şi unele întrebări, de altfel fireşti, dacă ar fi fost găsit vinovat de către prea-cinstiţii procurori şi judecători, de ce le-a trebuit atâta amar de vreme, pentru pronunţare?
Pe de altă parte, dacă confirmarea de la CEDO în urma unui recurs ce va fi în favoarea fostului prim ministru, atunci cine va plăti pentru condamnarea acestuia dar şi pentru încălcarea demnităţii sale umane ce avea să-i afecteze vizibil şi starea de sănătate? Şi nu sunt puţini cei care cred că la baza condamnării lui Năstase, întregul proces derulat în defavoarea acestuia a avut şi un caracter politic, de răzbunare. Desigur, timpul le va rezolva pe toate, şi fără nici un fel de îndoială, cei ce au dirijat toată această campanie politico-juridică anti Adrian Năstase, aşa cum par a se îndrepta şi căile de apărare, adevăraţii vinovaţi vor răspunde, fiecare la momentul potrivit, conturându-se ideea că cercetarea penală a urmat firul unui joc politic murdar. Numai că până atunci, iată că sunt puşi sub acuzare şi condamnare, de-a valma, oameni vinovaţi şi nevinovaţi de vreme ce la vârfurile justiţiei din România se poartă party-pris-ul politic, ca armă juridică pentru lovirea şi anihilarea adversarilor regimului Băsescu. Altfel, nimeni nu contestă o hotărâre judecătorească bazată pe adevăr şi fapte indiscutabil probate în instanţă, iar dacă Adrian Năstase a fost găsit vinovat e bine să plătească cu privarea de libertate dar şi pecuniar. Şi la fel ca el, toţi cei ce încalcă legea, comiţând infracţiuni penale şi în primul rând, acte de corupţie.
Numai că, bunăoară, în timpul regimului Băsescu, în special a guvernărilor portocalii Boc – MRU au fost făcute atâtea abuzuri, ilegalităţi şi acte de corupţie de mare anvergură ce aveau să păgubească statul român cu miliarde de euro, conform verificările Curţii de Conturi şi a Corpului de Control al actualului executiv, dar se vede treaba că nimeni nu plăteşte cu vârf şi îndesat. De ce? Pentru că la DNA zac o mulţime de sesizări şi plângeri penale, inclusiv în privinţa unor fraude din fondurile europene, deoarece cei obligaţi s-o facă nu pun în mişcare dosarele penale, altfel spus nici că se sinchisesc să cerceteze pe cei ce se fac vinovaţi. Şi pentru a vedea reaua – intenţie, DNA-ul scoate dosarele pentru cercetare penală doar dintr-un singur „joben” şi destul de rar din cel de-al doilea, în vreme ce la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în acelaşi caz Năstase, şi la al doilea dosar trimis în judecată, în locul unei alegeri aleatorii, aveau să fie invitaţi aceiaşi judecători ce au participat şi la judecarea primului dosar. Or, ce se întâmplă la DNA, CSM, ICCJ, DIICOT, ANI, este de-a dreptul înspăimântător când însuşi preşedintele Băsescu ne spune că la cureaua lui sunt cheile justiţiei sau, altfel spus, ameninţă şi controlează tot, mai ales la vârful instituţiilor de forţă ale statului, colportând minciuna, manipularea şi dezbinarea, având cu prioritate în primul rând distrugerea adversarilor politici.
S-a ajuns până acolo încât condamnările să nu se bazeze pe veridicitatea faptelor, ci pe „imoralităţi” şi probe inventate, iar cât despre imparţialitate, am putea spune că predomină ridicolul în adoptarea unor hotărâri judecătoreşti, lăsând în afara lor acoliţii, adică exact ce este mai pernicios pentru România. În plus, atât în interior cât şi în afară macină zilnic propaganda portocalie, căutând să inoculeze „prostimii” ideea despre aşa-zisa independenţă a Justiţiei când de fapt, se perseverează în a se folosi metodele tipic comuniste, de persecutare a adversarilor regimului Băsescu, ba chiar o şi gratulează a fi o justiţie de origine divină. Aşa că, nici nu este întâmplător că se încearcă a se pune o botniţă şi chiar ameninţarea cu băgatul la puşcărie în cazul celor care „vezi Doamne” ar aduce prin scris sau viu grai ofense Doamnei Justiţii din România.
Dar oare, poţi să taci când vezi cum este denaturată realitatea, adevărul şi dreptatea în România, tocmai pentru a face loc şantajului şi răzbunărilor folosite ca mijloace de intimidare şi persecuţie de către o cloacă de juraţi care refuză chiar şi sub jurământ, să cântărească cu aceeaşi măsură încălcarea legii? Apoi, sunt atâtea cazuri când a trebuit să plătească statul român şi până la urmă amărăşteanul de rând după ce hotărârile venite de la CEDO au anulat pe cele luate de către instanţele judecătoreşti din România. Or, la nedreptăţile făcute în varii cazuri oamenilor, să plătească cei ce sunt remuneraţi gras din bani publici, după caz şi penal, căci doar aşa nu vor mai asculta orbeşte comenzile politice şi vor lua deciziile în spiritul legii şi adevărului. Nu încape nici o îndoială că marea majoritate a magistraţilor din România sunt oneşti apărând corect legea, iar faptul că însăşi AMR îşi exprimă adeseori nemulţumirea faţă de abuzurile unor procurori sau judecători obedienţi unui regim politic demonstrează acest lucru. De altfel, Asociaţia Magistraţilor a protestat şi atunci când la alegerile sau numirea unor procurori şi judecători în fruntea unor instituţii ale Justiţiei, a contat mai degrabă vopsirea lor cu o anumită culoare politică în detrimentul deontologiei profesionale, compromiţând actul de justiţie şi până la urmă încrederea oamenilor în a treia putere de stat din România. Altfel spus, când Justiţia apără cu adevărat dreptatea şi legea, abia atunci este pe deplin independentă, întrucât nimeni nu poate fi mai presus decât legea. Ai greşit şi ai călcat pe bec, plăteşti, indiferent cine eşti, sau ce sâmbete porţi ca individ sau persoană. În fine, să fie o simplă coincidenţă sau mult -clamata revoluţie portocalie din România din 2004 nu a vizat doar partidele politice ? Atunci este bine să ne reamintim cum anumite organizaţii aşa -zise democratice din Occident se lăudau că au investit sume importante în revoluţiile portocalii din Ucraina, Georgia şi România, ceea ce ne face a ne întreba dacă nu cumva anumite sume au ajuns şi în buzunarele unor persoane din Justiţie? Sau mai ştii, astfel de indivizi mai pot fi şi şantajaţi şi din alte motive, de vreme ce au „greşit” aruncând oameni nevinovaţi în puşcărie, dar sunt bine mersi primaşi prin CSM şi CCR, apărând cu zel un regim tiranic, construit pe minciună şi diversiune?. Şi ar mai fi ceva, de ce oare Occidentul încă îl mai ţine pe braţe, contrar voinţei populare, pe Traian Băsescu? Să fie obedienţă şi acele motive care ne scapă dintr-un simplu raţionament, în vreme ce în ţară nu a făcut în toţi aceşti ani de mandat decât să arunce sămânţa terorii, apărându-şi regimul său opresiv şi imoral cu sprijinul unor instituţii de forţă ale statului român?
Vasile Irod
Ce s-a mentionat in articol reprezinta baza unei democratii.