Repere estivale – Spre tenebrele lumii lui Hades – Reîntoarcere în lumea de piatră a Sohodolului

534

Recentele relatări a unei părți a mediei gorjene sub forma unei catastrofe cum că Sohodolul a secat de tot și te poți plimba pe albia sa ca pe o alee, m-au determinat să revin în vechea și cunoscuta vale a Sohodolului pentru a revedea peștera Gârla Vacii, un alt fenomen natural ce este în legătură directă cu debitul râului, perioadele de secetă severă ori viitură fiind factorul determinant în modelarea reliefului cavernicol.

Aceste perioade secetoase extreme ce apar, în opinia hidrologilor, o dată la 7-10 ani și în care apa nu mai circulă decât pe cursul subteran format în carst cursul normal de la suprafață fiind secat, pot părea spectaculoase dar sunt niște fenomene ciclice legate în primul rând de regimul hidrologic și factorii atmosferici zonali.
Peştera Gârla Vacii este localizată pe partea dreaptă a cheilor la o altitudine de 320m în apropierea drumului de pe chei. Este o peşteră activă, modelată încă de apa râului Sohodol.
Aceasta era cunoscută de localnici cu mult timp în urmă, dar prima explorare şi ridicare topografică a fost făcută în vara anului 1965 de V. Sencu şi B. Driga din cadrul I.S. Emil Racoviţă Bucureşti când a fost determinată şi poziţia peşterii faţă de izbucurile Vâlceaua şi Jaleş.
Deşi este considerată o peşteră tânără şi cu o morfologie încă nedefinită, este interesantă prin faptul că prezintă unul din rarele cazuri de difluenţă subterană înregistrate la nivel naţional. Iniţial, apa Sohodolului curgea prin galeria subfosilă prin galeria Vâlceaua către izbucul cu acelaşi nume. Lungimea galeriilor ce au putut fi explorate până în prezent însumează 1436m.
Interesant este şi faptul că fiind în legătură directă cu Sohodolul şi implicit cu variaţiile hidrologice ale acestuia de la prima explorare şi până în prezent, configuraţia galeriilor a fost într-o continuă schimbare, în sensul că viiturile ce apăreau pe Sohodol colmatau cu nisip unele galerii, deschizând în schimb pe altele ce nu putuseră fi străbătute până atunci.
De aceea, şi în ziua de azi, o explorare a peşterii poate oferi celor pasionaţi momente unice precum şi posibilităţi de efectuare a fotografiilor subterane. Trebuie să precizăm că toate acestea trebuie făcute în echipă, cu materiale şi echipament specific şi după o temeinică informare asupra condiţiilor meteo, pentru a nu fi surprinşi de viituri în timpul explorării.
Coborând în peşteră, după 10-12m întâlnim şuvoiul de apă ce se pierde din Sohodol şi pătrunde în galeria activă. Traversând apa pătrundem în galeria subfosilă a cărei podea este acoperită cu straturi de nisip şi material organic transportat de viiturile ce activează această galerie. Pe tot parcursul ei putem observa culoare de legătură cu galeria activă unde se găsesc depozite de materiale aluvionare ce formează în unele locuri adevărate terase. După aprox. 150m ajungem în galeria Vâlceaua şi deplasându-ne în susul curentului apei pătrundem în sala de difluenţă.
Galeria activă începe de la intrarea apei în peşteră şi se termină în sala de difluenţă. Pe parcursul ei se pot întâlni praguri de 0,7-1m ce formează mici cascade. De asemenea, se pot observa câteva ramificaţii unele spre galeria subfosilă, altele impenetrabile, probabil în legătură cu galeria Jaleşul. Din sala de difluenţă, râul subteran se bifurcă în două ramuri. Spre dreapta, porneşte galeria Jaleş care, după ce străbate masivul de calcar, iese la suprafaţă în izbucul cu acelaşi nume. Acesta, alimentat în continuare cu apele izvoarelor Albulescu, Balaurul şi pierderile Sohodolului din perimetrulNările formează pârâul Jaleş.
Spre stânga, porneşte galeria Vâlceaua ale cărei ape apar la zi în izbucul cu acelaşi nume sau Gâlciomiţa, cum mai este cunoscut în zonă. Galeria, în lungime de aprox. 350m, prezintă două sifoane (ce pot fi penetrate pe ape scăzute ori în perioadele de secetă severă care pot apărea după opinia hidrologilor în medie o dată la 7-10 ani), precum şi câteva ramificaţii din care cea mai importantă este pe partea dreaptă şi unde o parte a apei porneşte pe ea, dispare într-un sorb şi apare probabil în izbucul Jaleş.
Ca parte integrantă a sistemului carstic Sohodol peştera Gârla Vacii este foarte interesantă putând oferi o multitudine de informaţii legate de evoluţia formelor şi fenomenelor de eroziune.
De asemenea, prin cercetarea Sohodolului în perimetrul pe care acesta îl străbate pe tărâmul întunecat al lumii lui Hades, ar putea fi descifrate o serie de enigme legate de circulaţia subterană a apei în carstul gorjean.
Mugurel Petrescu
fotografiile autorului

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.