O întâmplare petrecută în trecut mi-a adus în minte lupta ori, să-i spunem mai bine, efortul unora dintre semenii noştri pentru a organiza pe mai departe o serie de manifestări devenite tradiţionale pentru gorjeni.
Despre ce este vorba?! După cum îmi mărturisea Cristi Băluţă, sufletul manifestării ce în fiecare an în luna lui Gustar se desfăşoară la Poiana lui Mihai de pe Drumul Neamţului, cunoscut şi ca Vechea Cale a Vâlcanului, o ediție din trecut a stat sub semnul întrebării. Şi asta pentru că unii semeni de-ai noştri au furat (nici nu vă vine să credeţi) chiar vulturul de bronz aflat pe monumentul din Poiana lui Mihai greu, după cum ne preciza interlocutorul nostru, de peste 260 kg, şi pus acolo din anul 1932 însăşi de un membru al familiei regale din acele vremuri.
Meritoriu este faptul că interlocutorul nostru, confruntat cu iminenta stopare a festivităţii numite de ani buni „Imn la Poiana lui Mihai – Pelerinaj de suflet Românesc”, a făcut atunci tot ce este posibil pentru a monta în locul acvilei din bronz una identică, dar din beton vopsită, aproape la fel cu cea originală.
Şi totul pentru ca spiritul manifestărilor lunii lui Gustar să nu se întrerupă şi să meargă mai departe. Fie şi cu o acvilă cruciată (simbolul latinităţii şi a creştinismului neamului nostru) din beton vopsită, aşa cum vă spuneam aproape identic ca cea originală, furată şi poate vândută pentru băutură ori ca materie primă.
Pentru spiritul manifestării şi, nu întâmplător, sufletului acestei acţiuni numit Cristi Băluţă din cadrul Consiliului Judeţean Gorj, să reamintim cititorilor noştri câteva date ori repere cronologice ale celei mai vechi poate căi de acces peste munte spre vechea graniţă austro-ungară şi mai departe până în Transilvania.
Împreună cu urarea adresată interlocutorului nostru ( de care vă aminteam mai înainte): „Salve Romuli Parva Nepos” (Te salut vajnic nepot a lui Romulus).
Veche cale de legătură între Oltenia si Ardeal, drumul prin pasul Vâlcanului a fost folosit atât în perioada războaielor daco-romane de acum două milenii, cât şi mai apoi în perioada de administraţie romană a Daciei.
De-a lungul vremii a reprezentat o importantă arteră de comunicare între cele doua provincii istorice, fiind folosit de asemenea și pentru efectuarea activităţilor comerciale. Odată cu inaugurarea drumului și a căii ferate prin Defileul Jiului în anul 1948, Drumul Neamţului și-a pierdut supremaţia în zonă, astăzi fiind folosit mai ales de păstori în drumurile lor de transhumanță, de localnici, precum şi de turiştii montani dornici să redescopere și, de ce nu, să admire vechea Cale a Vâlcanului.
Numele se leagă de caravanele negustorilor care traversau Carpaţii venind din centrele comerciale ale imperiului austro-ungar si chiar mai de departe din ’’ţara nemţească’’. Aceşti negustori cu căruţele şi furgoanele lor străbăteau distanţe mari în condiţii de transport și securitate dintre cele mai precare, fiind des menţionaţi în documentele germane şi austro-ungare pentru măiestria si rapiditatea cu care asigurau legăturile comerciale, lucru remarcabil pentru acea perioadă.
De asemenea, pe acest drum funcţiona o linie de poştalion ce făcea legătura dintre cele două provincii istorice.
Cei ce se încumetă să pornească pe acest drum vor fi cu prisosinţă răsplătiţi de pitorescul inegalabil al locurilor străbătute. Primul loc întâlnit este comuna Schela, centru turistic și etnografic, precum și o veche aşezare de la poalele Vâlcanului. Biserica de aici, construită din lemn în anul 1776, monument de arhitectură, este unică în felul ei în Gorj prin faptul că reprezintă pe ctitorii ei în costume populare, lucru ce constituie în opinia specialiştilor în primele reprezentări ale portului tradiţional gorjenesc în imagini.
Din Schela, trecând pe sub Dealul Arsuri, drumul însoţeşte Valea Hărăborului până la fosta mină de grafit, apoi trecând prin poiana Conic urcă pe cumpăna de ape dintre Șuşita Verde și Hărăborul intrând în Poiana lui Mihai Viteazul. Legenda spune că aici a poposit oastea domnitorului în drumul ei spre Ardeal. Documentele istorice relatează însă faptul că pe aici a trecut numai o parte a oştirii condusă de Banul Urdea, grosul armatei traversând munţii pe drumul Braşovului (probabil Valea Prahovei).
În preajma monumentului ridicat în anul 1932, Consiliul Judeţean Gorj, cu sprijinul oficialităţilor locale din com. Schela, organizează anual, în luna lui Gustar, o impresionantă evocare cultural-istorică pentru a sărbători prima unire a celor trei ţări române.
Astăzi, vechiul drum prin Pasul Vâlcanului aproape că a fost dat uitării. Însă cei ce se încumetă să-l străbată vor avea mari satisfacţii prin descoperirea unor peisaje unice, dar și prin cunoaşterea unor locuri străvechi foarte interesante. În aceste aşezări cu tot modernismul ce şi-a făcut loc şi la ţară, se mai ţin hore după vechile obiceiuri, oamenii încă se mai îmbracă la sărbători în portul popular făcut din haine croite și cusute în casă. Cineva îmi mărturisea că şi unele culori folosite se obţin încă după metode vechi de sute de ani.
Călătorul se va bucura din plin de frumuseţile întâlnite. Pâraie vijelioase, răsărituri și apusuri de soare de neuitat, păşuni și turme de animale completate cu sunete de talangă, ce întregesc o atmosferă de basm. De asemenea, cu ochii minţii va putea vedea imaginea legiunilor romane ce în urmă cu mai bine de două milenii mărşăluiau prin aceste locuri spre inima Daciei.
Mugurel PETRESCU
fotografiile autorului
