În urmă cu ceva timp discutam cu un grup de cunoscuţi despre generaţia de aur a cinematografiei româneşti cu ai ei actori ce în zilele noastre datorită vârstei se sting unul câte unul. Dacă ar fi trăit astăzi în apogeul carierei lor la posibilităţile de acum cu certitudine că ar realiza producţii cinematografice ce ar egala ţări cu tradiţie în cinematografie ce-şi rulează acum filmele pe platformele de difuzare ale mapamondului.
Dar, sublinia unul dintre interlocutorii mei pe lângă producţiile cinematografice pe care unii dintre noi le revăd cu plăcere chiar după patru ori cinci decenii de la premieră respectivii maeştri ai peliculei de celuloid au fost nevoiţi să joace şi în tot felul de kitschi-uri de genul „stima noastră şi mândria…. „ Pentru 
că altfel erau puşi „pe dreapta” de conducerea de atunci (cabinetul 2 dacă am înţeles eu bine), iar talentul lor se irosea în van.
Şi uite aşa discutând noi despre filmele vechi am ajuns la producţiile regretatului Sergiu Nicolaescu gorjean de-al nostru şi la un comentariu de pe un post media european cum că filmele sale istorice (primul dintre acestea fiind Dacii produs în anul 1966) sunt şi în zilele noastre un reper în arta cinematografică, iar cele poliţiste gen „Un comisar acuză” ori „Ultimul cartuş” egalează producţiile franţuzeşti considerate etalon la capitolul filme poliţiste.
Unul dintre filmele lui Sergiu Nicolaescu, ce mi-au plăcut şi pe care îl revăd cu plăcere chiar dacă premiera a avut loc acum patru decenii este NEMURITORII ce a reunit în distribuţia sa pe cei mai cunoscuţi actori români de atunci. Iar alt motiv pentru care l-am îndrăgit ar fi coloana sonoră a acestuia interpretată impecabil de formaţia PHOENIX, aflată la apogeul carierei în spaţiul mioritic de la acea vreme.
Dar uite că zilele trecute am avut privilegiul de a-l vedea „în carne şi oase” cum se spune pe româneşte pe însuşi liderul prestigioasei trupe Nicolae Covaci, ce înaintea unui concert desfăşurat la Tg Jiu de trupa PHOENIX a participat la vernisarea unei expoziţii, realizată de artistul fotograf Victor Boldîr la ultima apariţie a lor în vechea formulă în „Patria” din Bănie pe 20 mai 1977 şi intitulată „CRAIOVA-PHOENIX 77”.
Trebuie remarcat faptul că liderul PHOENIX-ului a fost de-a dreptul surprins de respectivele fotografii, cât şi de albumul editat acum prin grija Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj declarând fără echivoc faptul că i s-a făcut cu adevărat o surpriză la care nici nu se aştepta. În rest, mi s-a părut un personaj încă verde cu toate că am auzit că are nici mai mult nici mai 
puţin de 69 de ani, volubil ce a stat de vorbă atât cu veteranii care au venit cu discuri de celuloid ale formaţiei pe care au primit autografe, tineri debutanţi în acest gen muzical ce au fost bucuroşi să îi asculte părerile despre lumea muzicală de azi, cât şi cu reprezentanţii mass-mediei locale.
A mai povestit despre faptul că de la înfiinţare şi până acum în trupă au activat peste 45 de muzicieni rolul celor de acum fiind acela de a duce prestigiul formaţiei mai departe.
„PHOENIX a fost numele cu cel mai viu răsunet pentru tinerii acelor ani. Fenomenul PHOENIX poate fi considerat fără nici o exagerare realitatea cea mai clară a tinerei noastre muzici”- mărturisea un cunoscut poet oltean prezent la concertul celebrei formaţii dat la Craiova acum aproape patru decenii.
Mugurel Petrescu
