Aflat în partea de nord-est a județului, acesta oferă celor ce doresc să-l parcurgă și să-l cunoască o multitudine de fenomene specifice de modelare specifică a carstului de bară calcaroasă.
Eroziunea a început în urmă cu multe milioane de ani, prin acțiunea râului Galbenul în pereții abrupți ai muntelui, o bară calcaroasă care stă în calea apelor ce coboară din munți. Cu mult timp în urmă, când cheile erau în formare, apa a găsit o fisură în peretele de calcar, pe care cu timpul, datorită eroziunii, a lărgit-o.
Mai târziu, prin acțiunea apei asupra calcarului, albia s-a adâncit, iar peștera a rămas suspendată în peretele drept al cheilor. La fel ca și în cazul peșterii Polovragi, un puternic impact l-au avut răcirile puternice ale climei din trecutul pământului, fenomene cunoscute azi sub numele de glaciațiuni, acestea jucând un rol important în hidrologia râurilor de suprafață și din subteran. Dacă pornim din Novaci pe DN 67, spre est, după aprox. 7km ajungem în Baia de Fier, situată în gura Cheilor Galbenului, la o altitudine de 560 m.
Documentele istorice consemnează locul din timpul lui Mircea cel Bătrân (1386-1418) ca loc de unde se extrăgea fierul, de unde și toponimicul așezării. Exploatarea minereului a fost de lungă durată aceasta activitate fiind consemnată și pe timpul lui Matei Basarab (1632-1654).
Așezarea mai este cunoscută și datorită grafitului de pe muntele Cătălinu – cel mai pur din Europa. În partea de nord a localității, la trecerea Galbenului prin calcarele masivului Polovragi-Cernădie, se află un grandios monument al naturii: Peștera Muierilor.
Asupra denumirii acesteia există mai multe ipoteze: una din ele spune că denumirea ar veni din perioada matriarhatului, când femeile erau ,,capul familiei”.
Altă ipoteza arată că aici se ascundeau femeile și copiii în perioadele năvălirilor tătare și otomane. În sfârșit, într-o a treia ipoteză se relatează că femeile obișnuiau să lase în peşteră fuioarele de in şi cânepă o perioada, înainte de a le toarce, pentru a se înmuia. Săpăturile arheologice făcute în peșteră au scos la iveală silexuri paleolitice, ceramică și oase de animale: hienă, leu și urs. Peștera Muierilor a fost prima cavitate electrificată din țară pusă în circuitul turistic. Ea este o peșteră polietajată, cu galeriile dispuse pe trei nivele. Este bănuită existența unui al patrulea nivel, dar acesta nu a fost localizat încă. Lungimea galeriilor însumează 3566m, iar denivelarea totală este de 57m. Partea vizitabilă cuprinde etajul superior și are o lungime de aprox. 700m, restul galeriilor și etajelor constituindu-se în rezervație speologică, accesul fiind permis numai cu autorizație CMN.
Unele formațiuni existente aici (este vorba despre compuși de dahlit) sunt foarte rare, putând fi întâlnite în doar 3 cavităţi la nivel naţional. Deşi dovezile privind locuirea peșterii datează din paleoliticul inferior, primele informaţii cu adevărat ştiinţifice despre cavitate aparţin reputaţilor muzeografi gorjeni Al. Ştefulescu şi I. Moisil, culese în anul 1894. Geologul Gh. Munteanu-Murgoci publică în anul 1898 un studiu privitor la formele şi fenomenele de eroziune din Carpaţii Meridionali, unde este menţionată şi trecută pe hartă Peştera Muierilor.
În anul 1929, doi speologi francezi, colaboratori ai renumitului Emil Racoviţă, fac primele cercetări asupra faunei peșterii, cu această ocazie descoperind două noi specii de coleoptere carnivore. Explorarea şi cercetarea în profunzime a peşterii s-a făcut în perioada 1951-1955, când a fost cartografiat întregul etaj superior şi o parte din cel inferior. Tot în timpul explorărilor din acea perioadă a fost descoperit un craniu şi alte resturi fosile. După studierea cu atenţie, s-a ajuns la concluzia că acestea aparţin unei femei cu vârsta între 40-50 ani, care ar fi trăit acolo în urmă cu aprox. 30.000 de ani.
Primele cercetări asupra formaţiunilor de peşteră existente au fost efectuate în anul 1954, de către I. Viehmann. Bogăţia de forme şi fenomene existente a determinat declararea de către CMN în anul 1955 a peşterii monument al naturii. Cavitatea a fost electrificată în anul 1963, suferind pe parcursul timpului mai multe reamenajări.
Din punct de vedere turistic, perimetrul Baia de Fier – Cheile Galbenului dispune de un potenţial de invidiat față de multe zone din judeţ. Aceste locuri sunt deosebit de favorabile agroturismului, iar autoritățile locale au și luat o serie de măsuri de dezvoltare a acestor activități în conformitate cu standardele actuale. Prin modernizarea căilor de acces și dezvoltarea pensiunilor rurale, locuitorilor și autorităților locale din Baia de Fier li se vor oferi noi oportunități de valorificare a potențialului turistic, portului și obiceiurilor populare, în conformitate cu cele mai moderne metode de practicare a agroturismului.
Mugurel PETRESCU
