Se spune că unul dintre cele mai importante evenimente sociale ale vechilor locuitori din spaţiul carpato-danubiano-pontic în perioada formării poporului român îl reprezenta, zice legenda, prezența locuitorilor ținuturilor şi a căpeteniilor acestora pe un munte sacru numit Kogaion, munte neidentificat astăzi cu precizie, dar asupra căruia planează mai multe ipoteze, manifestare prin amploarea căreia ne putem da seama despre complexitatea raporturilor sociale, militare, religioase şi comerciale din acea perioadă. La începutul verii astronomice, când luna se arăta plină, locuitorii dintre Tisa, Damastru, Visio şi Donaris se adunau la Peștera Sacră a lui Zalmoxis de pe muntele Kogaion, unde avea loc Marele Sfat al Înțelepților. Veneau cu acest prilej locuitorii şi conducătorii acestora, negustori, agricultori, meseriaşi şi, nu în ultimul rând, locuitori ai ținuturilor vecine, care umpleau locul destinat corturilor, carelor şi colibelor de tot felul. Sfatul dura 5 zile şi, pe lângă rolul de a soluționa problemele apărute, era şi locul unei intense activități comerciale.
În prima zi a sfatului se dezbăteau neînțelegerile majore între comunități şi se dădeau hotărâri de pace ori război. A doua zi era rezervată neînțelegerilor mai mici ale oamenilor, ziua a 3-a şi a 4-a erau socotite zile de târg, unde se vindeau şi cumpărau tot felul de produse, iar ziua a 5-a era rezervată întrecerilor războinice.
Locul ales pentru Marele Sfat se afla în nordul Peşterii Sacre din apropierea unor formațiuni de calcar roase de vânturi şi mâncate de ploi, ce închipuiau un convoi care urca muntele. În cadrul acestor formaţiuni, spune legenda, se înălţa Stânca Zeului, ce era poziţionată deasupra peşterii şi de unde starostele înţelepţilor făcea cunoscute hotărârile sfatului, hotărâri ce nu mai puteau fi contestate.
Frăţia Tinerilor Lupi veghea ca toate evenimentele să se desfăşoare după rânduială şi fără tulburări. Tinerii Lupi reprezentau o organizaţie de temut, învăţaţi cu greul şi pricepuţi la toate. Fiecare ţinut îşi avea confreria lui, condusă de un Lup Cenuşiu; la rândul lor, Lupii Cenuşii se subordonau Lupului Negru, iar acesta era subordonat numai Marelui Preot de la Templul lui Zalmoxis. Titlul de membru al Frăţiei Tinerilor Lupi era râvnit de către toţi tinerii din acea perioadă, iar cei ce doreau să intre în organizaţie trebuiau să îndeplinească o multitudine de condiţii, dintre care cele mai importante erau să vâneze cu suliţa şi toporul ursul, cerbul şi zimbrul, să trăiască în pădure o lună, în apropierea unei familii de lupi, unde să le cunoască şi să le imite obiceiurile, să desțelenească şi să semene un loc de 10 stânjeni, să străbată toate hotarele ținutului său, să fi fost vătaf de căluşari şi multe altele.
La Marele Sfat se prezenta Lupul Negru, însoţit de cei doi căpitani ai săi, unde întindea însemnele Confreriei şi bîta-steag Marelui Preot pentru binecuvântare.
Cultul animalelor sălbatice era prezent şi în cazul ursului, căruia i se atribuiau puteri magice. Se credea că părul de urs apără de sperietură şi ameţeală. Femeile gravide dormeau pe o blană de urs, iar la naştere copilului i se da o linguriţă de untură de urs pentru a rezista prezicerilor ursitoarelor. Oamenii purtau la gât amulete din dinți de urs, obicei moştenit din paleolitic, pentru a putea umbla prin păduri şi munţi fără frică. Ursul a fost considerat principalul animal cu puteri magice din spaţiul carpato-danubiano-pontic; însuşi Zalmoxis se spune că la naștere ar fi fost învelit într-o blană de urs, în limba tracă pielea de urs denumindu-se ”zalmos”.
În zorii celei de-a 6-a zile, oamenii plecau spre ţinuturile lor, după ce se soluționaseră neînțelegeri, se făcuse negoţ, se legaseră prietenii, auziseră poveşti din locuri îndepărtate, iar magii făcuseră horoscoape şi ghiciseră viitorul.
Toate acestea ne oferă o multitudine de aspecte ale vieţii sociale, militare şi religioase ale vechilor locuitori din copilăria poporului român.
Mugurel Petrescu
