Rememorare. Doi ani fără General locotenent (r.) Constantin Ispas (23.08.1925 – 14.01.2020)

1044

În aceste zile se împlinesc doi ani de când omul, familistul, specialistul, veteranul de război, prietenul și scriitorul, General locotenent Constantin Ispas a părăsit această lume și a luat calea îngerilor.
Astfel, am apreciat că este un moment potrivit pentru de a ne reaminti de personalitatea celui care a fost Gral(r) Constantin Ispas, una dintre cele mai proeminente personalități militare pe care le-a dat Gorjul de-a lungul anilor și care a slujit nația română cu devotament, patriotism și la cele mai înalte virtuți,
În acest context dorim să scriem și să reluăm câteva rânduri așternute în timp pentru a rememora cu pioșenie fapte, acțiuni, preocupări, munca și rezultatele muncii de-o viață ale respectabilului General locotenent Constantin Ispas.
Domnul general Constantin Ispas s-a născut la 23 august 1925 în Turcinești, județul Gorj. într-o familie de oameni harnici și truditori ai pământului, unde are o copilărie grea, în care a cunoscut, așa cum afirmă și domina sa ”necazul și sărăcia, durerea și rareori bucuria”.
În viață a trudit din greu, dar învățat din familie cu munca, cinstea și onoarea a reușit în viață să depășească numeroase momente extrem de dificile.
Primele clase primare le urmează în satul său natal, dar greutățile familiei îl determină ca la vârsta copilăriei, fiind cel mai mare dintre cei 5 copii ai familiei, să meargă argat la un sătean înstărit. Fiind un copil harnic, inteligent și priceput i s-a dus repede vestea în sat, iar la acei ani are un mare noroc.
O întâmplare providențială ce s-a petrecut pe data de 15 august 1938 avea să-i schimbe cursul și traiectoria vieții. De Sfânta Mărie Mare, la poarta casei familiei oprește o trăsură cu un ofițer chipeș îmbrăcat, fost bun prieten de copilărie cu tatăl său, Traian Diaconescu, care îi cere copilul cel “oacheș” să-l ia cu el la București și să se îngrijească de viitorul său. Cu lacrimi în ochi familia l-a dat, în cele din urmă, pe Constantin care în câteva zile ajunge la București. Aici protectorul său Traian Dumitrescu îl duce la Regimentul de Gardă “Mihai Viteazul” din București unde este încadrat copil de trupă. Copilul Constantin Ispas se acomodează repede cu viața din armată și în paralel cu școala. Apoi este admis la Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică – și începe o carieră muzicală promițătoare în cadrul armatei, ca trompetist. Cariera i-a fost întreruptă brusc după ce în timpul cutremurului din 1940 a fost prins sub dărâmături de unde a fost scos după două ore cu dantura făcută praf.
Rămâne copil de trupă și asistă la evenimentele premergătoare și apoi la declanșarea celui de-al doilea război mondial. În iunie 1941 pleacă pe frontul de est, fiind încadrat în Regimentul de Gardă 6 Mihai Viteazul – Compania de Cercetare. În primăvara anului 1944, la împlinirea vârstei de 19 ani și la cererea sa, este admis ca voluntar în armata română, iar în iulie 1944 este grav rănit și depistat ca fiind bolnav și de TBC, ceea ce face ca tânărul Constantin Ispas să fie reformat și lăsat la vatră.
În 1948, ca prin minune, este complet vindecat și încorporat din nou pentru completarea stagiului militar. Ajunge la Regimentul 5 Artilerie Grea Brașov de unde este selectat pentru Școala de subofițeri politici din Breaza. Este șef de promoție și avansat la gradul de locotenent și repartizat la Marele Stat Major – unde se specializează în probleme de mobilizare.
În 1953 este admis la Academia Militară – Facultatea de arme întrunite, iar la absolvire în anul 1956, pe baza rezultatelor sale foarte bune obținute pe parcursul celor 3 ani de studii este selecționat și oprit în calitate de cadru didactic. Ocupă pe rând funcțiile de lector, conferențiar și apoi pe cea de profesor.
În anul 1966 este mutat din nou la marele Stat Major al Armatei și i se încredințează responsabilități speciale cu automatizarea în cadrul Secției de Cercetări Științifice unde se ocupă de organizarea acesteia și de stabilirea obiectivelor pentru următorii ani. Era perioada în care se punea accentul pe definirea și crearea sistemului informatic al armatei, pe baza noilor tehnologii ale momentului. În aceste circumstanțe Constantin Ispas urmează cursuri post academice de cibernetică și de management.
Predă în continuare la Academia Militară în cadrul Catedrei de Automatizarea Conducerii Trupelor, unde împreună cu un colectiv de specialiști elaborează prima lucrare destinată pregătirii cadrelor militare în domeniul științei conducerii intitulată ,,Probleme ale Științei Conducerii cu aplicații în domeniul militar”, urmată de o alta apărută în cursul anului 1974 – în același domeniu.
După anul 1980 i s-a oferit posibilitatea de a continua activitatea la Moscova sau la Târgu-Jiu și alege să se întoarcă spre locurile natale. Vine la Târgu-Jiu unde îndeplinește funcția de Comandant al Centrului Militar Gorj, până în anul 1986 când se pensionează.
Se retrage la Turcinești, dar după evenimentele din 1989, locuitorii comunei l-au dorit și l-au votat primar al localității, unde a activat cu mare pricepere și unde a lucrat fără a fi remunerat.
Dar Domnul general se simțea încă în putere și decide să se dedice unei cauze nobile în folosul camarazilor săi. Astfel din anul 1990 se dedică cu tot sufletul veteranilor de război, fiind ales președintele Filialei Gorj a Asociației Veteranilor de Război, calitate pe care a deținut-o până la sfârșitul său pământean, la 14 ianuarie 2020. În această calitate, a militat şi a depus eforturi considerabile pentru punerea la punct a evidenței veteranilor şi văduvelor de război, precum și pentru acordarea drepturilor acestora conform legislației în vigoare.
Totodată s-a străduit și a reușit să asigure editarea periodică şi la nivel calitativ deosebit a revistei „Onoare și jertfă”.
D-l G-ral locotenent (r.) Constantin Ispas s-a dovedit a fi și un redutabil om de știință și cercetător în domeniul militar, sub semnătura sa apărând 11 titluri de cărți de specialitate și de cercetare istorică, apreciate atunci dar și acum pentru calitatea și rigoarea științifică cu care au fost redactate.
Despre munca de redutabil istoric a Domnului General, grăitoare sunt cuvintele academicianului Florin Constantiniu, care afirmă că este ”un împătimit al istoriei, dar și un împătimit de plaiurile gorjene și de oamenii minunați care le locuiesc. Din această dragoste întreită – de pământ, de om și de istorie – a răsărit acest minunat florilegiu de biografii ale gorjenilor care și-au dedicat viața slujirii Patriei (n.a. – este vorba de volumele din seria ”Nemuritorii”). De asemenea Prof. dr. Gheorghe Gorun afirmă despre scrierea istorică a D-lui g-ral Constantin Ispas că acesta scrie ”o istorie specială, un alt fel de istorie decât cea cu care suntem obișnuiți. O istorie aflată, adesea, în conflict cu cea oficială”, iar Conf. univ. dr. Gheorghe Nicolescu de la Centrul de Studii și Păstrarea Arhivelor Militare Pitești, afirmă faptul că a ”fost impresionat de tenacitatea și vioiciunea minții sale, de deosebită probitate profesională, de dragostea de neam și de țară afirmată fără ostentație”. Cuvinte frumoase de recunoaștere a muncii și a valorii unui om.
Subscriu întru totul afirmațiilor de mai sus și completez faptul că Domnul general Constantin Ispas a fost o personalitate a domeniului său, un militar adevărat și un om de știință de excepție care merită să primească toată considerația noastră.
Am încercat să sintetizez în acest material doar câteva aspecte din activitatea impresionantă și viața Domnului General, cu scuzele de rigoare pentru eventualele lipsuri.
Personal l-am văzut pe Domnul general în cadrul unor evenimente publice pe perioada când a îndeplinit funcția de Comandant al Centrului Militar Gorj și care mi-a creat atunci imaginea unui om puternic, sigur pe sine, ordonat și foarte ferm. L-am revăzut ulterior după 1990, fiind nelipsit la evenimentele comemorative și evocatoare ale istoriei neamului românesc. Vitalitatea sa, ideile sale, dorința de a oferi mai mult pentru semenii săi, camaraderia, patosul și capacitatea de a aduce și alți oameni care să se alăture eforturilor sale m-au impresionat.
L-am cunoscut mai mult pe Domnul General în ultimul deceniu al vieții sale, când preocupările noastre comune în ale scrisului ne-au apropiat. Eforturile Domniei Sale s-au canalizat foarte mult spre a scrie și a lăsa moștenire o operă de invidiat despre eroii neamului , în general, dar mai ales despre eroii știuți și neștiuți din diferite localități ale Gorjului.
Printre activitățile și calitățile Domnului General Constantin Ispas, remarc cu foarte mare plăcere și pe aceea de foarte bun istoric militar cu viziune și aplecare spre fapte și evenimente așa cum le-a descoperit Domnia Sa în vastele cercetări și documentări pe care le-a efectuat în ultimii 25 de ani. M-a impresionat o discuție pe care am avut-o cu Domnia Sa în cadrul căreia l-am întrebat despre sursele atâtor informații detaliate despre ostași, comandanți și faptele lor de arme pe care le avea și le publica. Din răspunsul primit am reținut, în sinteză, faptul că dumnealui se deplasa frecvent la centrele armatei unde sunt arhivate documentele speciale plătind din banii săi șofer care să-l ducă până acolo și să-l aducă acasă, materiale xeroxate, deplasări la centrele de veterani de război din județ.
Aceste fapte impresionează prin mărinimia lor și prin dorința Domnului General de a aduce la lumină eroi ai neamului, veterani anonimi care mai trăiesc sărăcăcios în câte un sat uitat de Dumnezeu, dar cărora cărțile scrise pe cheltuiala proprie le dau viață și le readuc în memoria noastă a celor de azi ca eroi și fapte necunoscute, sau cunoscute în mod trunchiat.
Este de menționat și faptul că în anul Centenarului Marii Unirii, în cadrul ședinței festive a Consiliului Local din data de 21 mai 2018, D-l g-ral Constantin Ispas a fost declarat Cetățean de Onoare al Municipiului Târgu Jiu, un gest onorabil care reflectă aprecierea comunității față de munca și viața unui general al armatei române.
Domnul general Constantin Ispas a luat calea îngerilor în data de 14 ianuarie 2020.
În final doresc să reamintesc faptul că D-l General Constantin Ispas a fost membru și al Asociației Cercetătorilor și Autorilor de Carte Gorjeni ,”Al. Doru Șerban” Tg-Jiu în cadrul căreia s-a implicat în numeroase evenimente și ne-a arătat ce înseamnă cercetarea istorică militară.
Personal îi păstrez o vie și trează amintire D-lui General, care mă animă și mă motivează să duc la bun sfârșit un proiect început împreună și rămas în lucrarea mea.
Cu pios omagiu!
dr. Victor Troacă, Președinte al Asociației Cercetătorilor și Autorilor de Carte Gorjeni ”Al. Doru Șerban”

2 COMENTARII

  1. Ma bucura infinit sa vad ca dupa ce nu mai este printre noi, cineva se gandeste totusi la cel care a fost tata, bunic, strabunic si prieten.
    Am avut o copilarie fericita crescuta fiind de dansul si de bunica si ii multumesc Bunului Dumnezeu ca m-a ales sa le fiu nepoata lor.

    Multumesc tuturor celor care inca isi mai aduc aminte si il pomenesc!

    Cristina

  2. Un om EXCEPȚIONAL, OM SCRIS cu “O”/ o mare ! Ar fi cazul sa se gândească cei aleși ca fiecare localitate sa ETERNIZEZE EROII NEAMLUI…proiect discutat de mine cu cel omagiat…Dumnezeu sa l odihneasca !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here