Totul a pornit de la un vechi afiş, păstrat cu grija documentară în bibliotecă, un “REMEMBER, de acum peste 34 de ani”… Şi-al cărui subiect se referea la “COLOCVIILE REVISTEI SĂNĂTATEA”, în judeţul GORJ, 10-11 NOIEMBRIE 1979, desfăşurate în municipiul Târgu-Jiu, oraşul Motru şi comuna Leleşti.
Având ca tematică: “EDUCAŢIA SANITARĂ, PRINCIPIU DE BAZĂ ÎN PREVENIREA ÎMBOLNĂVIRILOR”. O temă generoasă şi binevenită oricând şi oriunde, existând un aflux de populaţie, de diferite vârste, dornică de informare şi instruire. Aşa se şi explică de ce, peste 1500 de persoane, au asistat cu multă atenţie la aceste acţiuni, beneficiind de participarea unor cunoscute personalităţi medicale, din centrele de învăţământ medical din Bucureşti şi Craiova. Precum acad. CONSTANTIN ANASTASATU (director al Institutului de Ftiziologie), prof. dr. REMUS NESTOR (director al Centrului Metodologic de Reumatologie), prof. dr. ION STAMATOIU (şef de clinică neurologică, gorjean la origine, prof. dr. ŞTEFAN ŞUŢEANU (director de policlinică medicală, iar apoi preşedinte al Societăţii Române de Reumatologie) şi dr. în ştiinţe medicale chirurgicale ANDREI FIRICĂ, profesorul chirurg-ortoped de mai târziu. Cu toţii reprezentanţi ai Institutului Medico-Farmaceutic Bucureşti, membri în consiliul de conducere şi colaboratori externi ai organului de presă, informare şi educaţie sanitară “REVISTA SĂNĂTATEA” – editat de CRUCEA ROŞIE DIN ROMÂNIA. În timp ce, de la Facultatea de Medicină din Craiova, au făcut “front comun” cu bucureştenii, profesorii dr. medici: ŞERBAN CREŢU (şeful disciplinei de pediatrie), ION PARHON (şef de clinică obstetrico-ginecologică), TUDOR NEGOMIREANU (şef clinică de boli infecţioase şi conf.univ.dr. MIHAI MIRONESCU (şef clinică de cardiologie). De asemenea, apreciaţi colaboratori ai revistei SĂNĂTATEA. După un pasionat dialog, public – somităţi medicale, în final s-a acordat un număr însemnat de consultaţii medicale unor persoane suferinde şi selectate din timp de către o echipa de medici locali, în frunte cu excelentul cardiolog dr. GRIGORE LUPESCU, secondat cu brio de către ftiziologul dr. ANDREI BERECHETE. Şi bineînţeles, sub bagheta dirijoare a sufletistului director al Direcţiei Sanitare de atunci, dr. CONSTANTIN DAVIDESCU. Cărora, li s-au alăturat sub aspect organizatoric, şeful educaţiei sanitare judeţene, asistent medical GRIGORE BUNĂIAŞU şi secretarul Comitetului Judeţean de Cruce Roşie, I. DAN. Unii dintre aceştia, azi în nefiinţa, fie-le ţărâna uşoară!
Iar, în finalul fiecărei întâlniri cu “inimoasa brigadă ştiinţifică” sau mai degrabă “selecţionata”, membrii ai Ansamblului Doinei Gorjului au creat o stare de bună dispoziţie în rândul celor prezenţi, în cele trei localităţi gorjene. Primindu-i pe oaspeţi cu inima deschisă, cu pâine şi sare, vechi obicei local, ca semn de sinceră prietenie, moştenit din moşi-strămoşi.
Gorjenii neuitând că se trag din urmaşii viteazului voievod LITOVOI, stăpân peste un întins teritoriu, ce se numea ŢARA LITUA, căpătând prin secolul al 14-lea, denumirea de JALEŞ, apoi de la începutul sec. al 15-lea, numindu-se GORJIU. De la slavonescul GORU, ce înseamnă munte, îmbinat cu numele râului ce-l străbate de la Nord la Sud, spre Dunăre, dând înţelesul de “Jiul de munte”. Ei sunt mândri de rădăcinile lor istorice şi buni, ca pâinea caldă ori mălaiul din ţest, îi ştiu, îi cunosc, îi respect şi iubesc. Fiindcă-i am şi-n familie. Deci mă socotesc şi eu gorjean, după soţie!
Dar să te ferească Dumnezeu, să te atingi în vre-un fel de neamul lor, că nu mai ai scăpare…
Gazde bune, ospitaliere şi dornice să-ţi ofere ceva, ce n-ai văzut în altă parte, ei nu-l uită pe ZEUL sculptor gorjean, CONSTANTIN BRÂNCUŞI (1876-1957). Cel care prin fenomenalul său talent şi simţământ patriotic, a făcut ca numele de gorjean să intre în universalitate, prin poarta spiritualităţii – popular numită a SĂRUTULUI – unicat în concepţie şi creaţie. Monument făcând parte din celebrele sale creaţii artistice în aer liber, împreună cu, la fel de fantastica MASA TĂCERII sau DACICA, înconjurată de cele 12 scaune de piatră, simbolizând lunile anului. Ca şi inegalabila COLOANĂ A INFINITULUI sau COLOANA FĂRĂ SFÂRŞIT. Masivul monument format din 19 moduli octoedrici, închinat eroilor români ca semn de recunoştinţă, pentru jertfa lor, dar şi ca simbol al “tinereţii fără bătrâneţe” şi nemuririi poporului român. Capodopere ale geniului brâncuşian, ca şi cele realizate peste hotare – PASĂREA MĂIASTRĂ, PASĂREA ÎN SPAŢIU, RUGĂCIUNEA şi multe altele – din nefericire încă neintrate în patrimoniul românesc. (Cu excepţia Rugăciunii, prezentă într-un cimitir din Buzău, n.m. I. Predoşanu)
Martor la acest eveniment, am atins la plecare Coloana Infinitului punându-mi în final o dorinţă – conform obiceiului – convins că se va realiza!
Acelaşi lucru făcându-l şi la casa lui Brâncuşi de la Hobiţa. Şi eu si echipa de colegi redactori deplasată în acest judeţ plin de istorie nemuritoare.
***
Am din nou în faţa ochilor vechiul afiş, şi totuşi, încă proaspăt în filmul memoriei, oprindu-mă emoţionat, pe aceeaşi treaptă de pe scara amintirilor, plăcut impresionat de dragostea faţă de omenie şi sublim, a GORJENILOR.
Dr. George M. Gheorghe
