Din punct de vedere al potenţialului turistic, caracteristica unui peisaj este dată de relief şi vegetaţie, iar relieful la rândul său de natura rocii şi a agentului ce a modelat suprafaţa.
Influenţa pe care acesta l-a lăsat asupra peisajului nu este greu de descifrat iar formaţiunile create de vânt, gheţari, ape curgătoare şi alţi agenţi modelatori sunt uşor de dinstins.
Potenţial de invidiat
Judeţul Gorj deţine un potenţial turistic de excepţie format în cea mai mare parte de un cadru natural de un pitoresc aparte care cuprinde zona colinară, dealurile submontane precum şi spinările muntoase ce fac parte din grupa 
Carpaţilor Meridionali. Ramurile sudice ale acestora sunt constituite cu predilecţie din calcare, fapt ce a favorizat de-a lungul timpului o multitudine de procese care au avut ca final carstificarea.
Platforme de eroziune
Relieful zonei calcaroase a Gorjului este dominat în cea mai mare parte de platforma de eroziune Gornoviţa (denumire dată locurilor încă de la începutul sec 20 de reputatul geograf francez ce a efectuat o serie de cercetări pe aceste locuri). În cadrul acesteia se pot distinge :
– platforma inferioară Gornoviţa 1 localizată între 400 şi 750m cu o înclinare mică ce lasă impresia unei terase situată aproape de zona depresionară subcarpatică.
– platforma superioară Gornoviţa 2 localizată între 750 şi 1100m care este bine delimitată în teren iar înclinaţia este mai accentuată.
– între 1100 şi 1500 m se dezvoltă platforma de eroziune Râul Şes fiind considerată cea mai înaltă limită carstică a secţiunii sudice a muntelui.
Forme carstice
Pe suprafaţa acestor forme de eroziune relieful este bine reprezentat prin chei, doline şi lapiezuri. Dintre acestea cele mai cunoscute sunt Cheile Sohodolului, Cheile Şuşiţei Verzi şi cele ale Şuşiţei Seci. Dolinele sunt specifice platformei Gornoviţa 1 şi sunt localizate cu precădere în acele locuri. Lapiezurile au de asemeni o reprezentare numeroasă în cadrul platformelor Gornoviţa 1 şi 2 şi pot fi observate în perimetrele Tufoaia, Măgura şi Babele din vecinătatea Văii Deleşului precum şi în apropierea vârfurilor Leşu şi Cioclovina Vălarilor unde formează una dintre cele mai spectaculoase suprafeţe cu lapiezuri din Carpaţi.
Mai dificil de descifrat este substratul pe care s-au edificat aceste peisaje şi este nevoie de oarece experienţă pentru a se determina cu precizie dacă un masiv muntos este format din granite, conglomerate sau şisturi cristaline.
Calcarul, o rocă deosebită ?
Există însă o rocă care mai mult ca oricare alta, îşi impune prezenţa în relieful înconjurător şi crează o multitudine de privelişti mirifice cu nenumărate ciudăţenii. Această rocă este numită calcar şi dintre toate este singura căreia i s-a atribuit un termen special şi o disciplină aparte, carstologia.
Calcarul este cu atât mai deosebit în ce priveşte modelarea terenului din cauza unei proprietăţi destul de rar întâlnite la celelalte roci naturale – solubilitatea. Aceasta se întâlneşte la aproape toate tipurile de minerale într-o măsură mai mare sau mai mică.
Unele minerale de exemplu silicaţii sunt atât de greu solubili încât procesul devine nesemnificativ chiar în perioade de timp îndelungate. În contrast, alte minerale sunt atât de solubile încât dizolvarea lor poate fi percepută cu ochiul liber cum este cazul sării. Între aceste extreme, calcarul ocupă un loc intermediar, mai apropiat totuşi de dizolvarea sării. Dar de ce dizolvarea poate juca un rol atât de important în modelarea reliefului? Pentru a răspunde la această întrebare este necesar să facem precizarea că dintre toţi agenţii modelatori ai scoarţei tereste cel mai important este apa. ( va urma)
Mugurel Petrescu
