Reînvieri umane în sublimitatea Sfintei Evanghelii (X)

364

Privind îndărăt, o, cât de departe e încă marea mulţime a omenimei de împărăţia lui Dumnezeu şi cât de mare trebuinţă este de muncitori, care pătrunşi de spiritul divin al Mântuitorului Hristos să atragă după ei masele cele mari, pentru ca să deştepte în conştiinţa lor întreaga putere de atracţie a vieţii evanghelice.

Reînvierea sublimă ne strigă evanghelia-iubire faţă de aproapele şi iubire faţă de adevăr, în viaţă!… Începutul împărăţiei lui Dumnezeu e pus deja pe pământ. Însă pentru cei mai mulţi oameni e ascuns încă sub vălul gros al minciunii, volniciei şi al egoismului. Soarele iubirii dezinteresate şi aducătoare de jertfe să resfire de la ei întunericul acesta! Fie ca viaţa acelora care se recunosc de creştini, să formeze o covârşitoare icoană despre sublimul fermecător al adevărului evanghelic, să formeze un imn neînsufleţit despre împărăţia lui Dumnezeu şi să atragă inimile şovăitoare ale mulţimii, întocmai cum atrag povestirile însufleţite ale călătorilor despre miraculoasele frumuseţi văzute prin ţări neumblate, despre binefăcătorul efect al aerului curat de munte şi al aerului de pe mările fără ţărmuri, determinând să călătorească şi pe aceia, cari de altcum cu greu să pot decide să facă lungi călătorii. O astfel de silinţă pentru pregătirea terenului pe seama sublimităţii evangheliei, o reînviere umană, o luminare a împrejurimei noastre cu privire la însemnătatea împărăţiei lui Dumnezeu şi deşteptarea unui interes covârşitor faţă de această împărăţie, sunt lucruri cu atât mai indispensabile, cu cât deodată cu propovăduirea venirii împărăţiei lui Dumnezeu la noi pe pământ, făcută din partea Mântuitorului nostru, sub condiţiunea pocăirii, ni s-a dat acum şi învăţătura despre posibilitatea atingerii unei epoci de aur, în care va domni o generală mulţumire şi bunăstare în urma unei schimbări fundamentale a situaţiei sociale, pe cale legislativă, fie paşnică, fie forţată, revoluţionară. Aderenţii acestei păreri afirmă, că e suficient dacă legile care regulează şi armonizează viaţa vin schimbate, pentru ca şi societatea să se schimbe conform principiilor economice şi politice elaborate din partea lor, fiindcă atunci oamenii se schimbă de la sine, astfel, că progresul social va avea ca urmare şi o reformare morală a omenimii. Pe scurt, aceşti oameni pun punctul de gravitate pe partea externă, nu pe cea internă a omului? După punerea lor nu sensul, nu personalitatea sa morală determină viaţa ce-l înconjoară, ci tocmai din contră, condiţiile externe ale vieţii, drepturile politice, dependenţa economică, etc., fac ca, cutare ori cutare tip de cetăţean să iasă la iveală. De la natură, aşa ni-se spune, oamenii nu se deosebesc unul de altul. Particularităţile care deosebesc pe om de om atârnă de la deosebirea educaţiei şi a condiţiunilor de viaţă. În realitate deosebirea între facultăţile înăscute ale oamenilor nu e tocmai aşa de mare cum ni-o închipuim noi. Deosebirea între oameni cu ocupaţiuni cu totul contrare, cum ar fi de exemplu deosebirea între un filosof şi un hamal, depinde cu mult mai puţin de la natura lor, decât de la educaţia primită şi peste tot de la condiţiile de viaţă în care trăiesc. De aceea, dacă toţi oamenii ar putea fi puşi în asemenea condiţiuni de viaţă, dacă din copilărie ar fi puşi sau introduşi într-un mileu comun, general, – întreaga omenime, om de om, ar putea să devină aşa, cum vedem că e acum numai o minoritate aleasă! În stările moderne sociale reînvierile umane în sublimitatea Sfintei Evanghelii, împărţirea de drepturi şi de dorinţe se face în mod foarte ilegal şi neegal. Asupra unuia se pun toate datorinţele şi aproape niciun drept, asupra altuia iarăşi toate drepturile şi avantagiile şi nicio dorinţă datorită. Pentru unii viaţa e o mamă gingaşe, desmierdătoare, pentru altul o maşteră rea. O astfel de situaţie fireşte că provoacă nemulţumirea naturală şi de suflet pe seama celor desconsideraţi. Dominând sublimitatea evangheliei ura şi capacitatea ar dispărea, egalitatea şi frăţietatea ar ajunge la domnie şi epoca de aur a reînvierii ar fi inaugurată! (urmează)

Preot iconom Alexandru Eugen Cornoiu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here