Mai este foarte puţină vreme şi Traian Băsescu va preda mandatul de Preşedinte al României celui care va câştiga alegerile prezidenţiale, din toamna acestui an. Şi să sperăm că vom scăpa de acest blestem, ţara având parte de zece ani de „domnie” ruşinoasă, exercitată într-un mod tiranic şi abuziv de tip cripto-comunist. Cu atât mai mult cu cât, prinşi şi supuşi în mrejele acestui totalitarism desuet, am avut parte de multe momente grele de suportat, ca popor şi entitate statală.
Pe de o parte, regimul Băsescu lasă în urmă României o datorie publică de peste una sută miliarde euro (după 2004 împrumuturi de cca. 80 miliarde euro!) dar şi o economie naţională subjugată şi spoliată vârtos de către tot felul de şmecheri şi impostori din interiorul şi din afara ţării.
De altfel a şi reuşit să creeze în jurul său, mai degrabă, un sistem instituţional de tip poliţienesc, intercondiţionat în bună parte la grupările cu interese oculte, de unde avea să erupă şi marea corupţie, transformând România într-o ţară cu un risc major de instabilitate, dar şi cu un nivel redus de dezvoltare, situându-ne undeva pe la coada Europei.
Pe de altă parte, în cei 10 ani de preşedinţie, Traian Băsescu şi clica lui au reuşit să divizeze profund populaţia întregii ţări, să antagonizeze toate categoriile socio-profesionale, dar şi să forţeze migraţia forţei active de muncă din România. Obsedat de putere, în schimb, însuşi un mediocru şi un egoist, urmărindu-şi propriile interese Traian Băsescu, nu numai că nu a fost un preşedinte benefic pentru ţară, dimpotrivă i-a subminat şi decredibilizat valorile, de asemenea competenţa profesională şi morală a specialiştilor din diverse domenii de activitate. După cum bunăoară şi procesul comunismului, supus zic-se conştiinţei naţionale printr-o sesiune parlamentară specială, a fost doar o mascaradă ce avea la bază o falsă analiză a „celebrului” raport Tismăneanu. În plus, sub comanda Băsescului, s-a adunat şi un număr însemnat de slujnici sau exponenţi de aceeaşi teapă , cântându-i în strună ori răsplătindu-l cu voioşie, pentru privilegiile obţinute cu atâta „generozitate” între alţii Elena Udrea, Laura Codruţa Koveşi, D. Morar, R. Turcescu, E. Boc, A Zăgrean, etc, în vreme ce un grup de procurori şi judecători din justiţie au pervertit legitimitatea legalităţii, în special pentru a-i acoperi pe protejaţii regimului Băsescu. Or, în acest fel, a fost dată şi undă verde la ilegalităţi, abuzuri şi corupţie eliminându-se astfel şi orice urmă de moralitate şi conduită deontologică.
Şi atunci ce mai putem să spunem când la noi, în România au fost marginalizate valorile naţionale reale, ignorate drepturile şi justiţia socială, însuşi voinţa şi demnitatea poporului care pe căi ocolite sau în complicitate cu unele cancelarii străine, avea să fie invalidat până şi referendumul pentru demitere din iulie 2012? Iar, acest lucru s-a justificat doar pentru a-l menţine indiferent de preţ, pe Traian Băsescu pe fotoliul prezidenţial de la Palatul Cotroceni. Dar, nu în ultimul rând, căci acest tiran cameleonic fără teamă faţă de bunul Dumnezeu, a fost sprijinit şi de către serviciile secrete care împreună cu o anumită parte a justiţiei au rămas mai tot timpul mandatelor alături de un asemenea personaj lipsit de moralitate şi cu un caracter dăunător pentru ţară sau mai exact am fost impasibili şi fără reacţie la multele lui abuzuri şi ilegalităţi. Mai mult decât atât, şantajist şi lipsit de onoare, bune intenţii şi înţelegere vizavi de interesele României, Traian Băsescu, în stilul lui de demagog obraznic s-a opus şi oricăror iniţiative constructive pentru ţară, în schimb şi-a tocat mărunt adversarii politici, a destructurat partide şi alianţe, a trucat şi maculat campanii electorale , făcând şi pe dracu-n patru ( vezi şi „prieteniile” lui cu liderii iredentismul maghiar – Laszlo Tokes, Viktor Orban!), numai să rămână la putere.
Aşadar, învăţând din experienţa anilor ce au trecut, ar fi cazul ca electoratul român să se trezească căutând măcar acum cu ocazia acestor alegeri prezidenţiale, făgaşul normalităţii pentru România.
Pentru că iată, credulitatea şi naivitatea unora, nepăsarea şi pasivismul altora, interesele mici şi obscure, împotmolindu-ne mereu în rutina unor nevoi efemere şi personale, nu în ultimul rând „breşele copilăreşti şi emoţionale”din comportamentul şi atitudinea noastră au dat mereu apă la moară impostorilor şi au blocat forţa societăţii în a ne transforma speranţele în certitudini, adică a trăi într-o Românie mai dreaptă şi mai bună.
Altfel spus, este timpul responsabilităţii noastre civice şi morale, în a-i pune pe vinovaţi să plătească cu vârf şi îndesat pentru nedreptăţile făcute. Iar în locul acestora şi a marionetelor din preajma lor să dăm mandat celor morali şi merituoşi care pot să construiască şi nu să distrugă o ţară. Să începem cu temelia coeziunii naţionale şi bunului simţ, continuând cu dezvoltarea economico-socială, cu protejarea şi îmbogăţirea tezaurului nostru cultural –spiritual, ţinând seama inclusiv de cerinţele mediului universal.
Numai în felul acesta, România va înceta a mai fi doar un poligon de încercare şi de umplut traista altora din afară, ci doar o mamă bună pentru copiii şi urmaşii ei de sânge, dar şi într-o deplină recunoaştere a demnităţii şi entităţii noastre statale, oriunde în lume.
Or, de nu vom reuşi, pierzând încă o şansă de a face şi lucruri bune în această ţară, atunci vom continua să rămânem într-o Românie fără „noroc”, nevoiţi a naviga în continuare în direcţia deja stabilită de către fidelii „piratului” conspirativ, ceea ce în cele din urmă ne va împinge ca ţară şi popor într-o cumplită derivă, fără nici o altă posibilitate de salvare.
Vasile Irod
