HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT
Consider că în accepțiunea creștină, trebuie să privim această pandemie ca pe o încercare pe care Dumnezeu o dă omului: „Căci pe cine îl iubeşte Domnul îl ceartă, şi biciuieşte pe tot fiul pe care îl primeşte.” (Evrei 12, 6). Cred că în toate încercările primite trebuie să vedem iubirea nemăsurată a Lui Dumnezeu față de om, asemuită de Sfântul Apostol Pavel cu iubirea unui tată față de fiii săi: „Căci care este fiul pe care tatăl său nu-l pedepseşte?”( Evrei 12,7). În pustia Egiptului, undeva prin secolul IV, o pandemie a secerat viețile a foarte mulți monahi, iar cei rămași au statornicit în credință și au tălmăcit această întâmplare ca pe un seceriș pe care Dumnezeu îl face, secerând „sufletele sfinților pentru împărăția Sa”! Dumnezeul nostru este un Dumnezeu bogat în milă, ce „nu voiește moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu”, creând omul din bunătate pentru a împărtăși cu el viața Sa și în definitiv chiar și slava Sa. Chiar și când omul a fost amăgit de diavol și a căzut în păcat, Dumnezeu nu a încetat să-i poarte de grijă, şi i-a trimis proroci și drepți pentru a-l pregăti pe om de o mare taină, anume: întruparea Fiului Său, Fiu ce a venit în lume să rupă ,,zapisul”greșalelor noastre și să ne îndumnezeiască firea. Putem spune că nimic nu ne poate speria atâta timp cât avem deasupra noastră un Dumnezeu atâta de bun și de milostiv, ce le îngăduie pe toate cu bunătatea Sa. Tot ceea ce trebuie noi să facem este să-I mulțumim neîncetat și să ne rugăm cu smerenie pentru iertarea păcatelor săvârșite! Însuși Mântuitorul Hristos ne vorbește despre zilele cele mai de pe urmă în sfintele Evanghelii și despre încercările și necazurile prin care va trece omenirea înainte de Parusie. Această pandemie poate fi un mod specific pe care Dumnezeu îl folosește pedagogic, pentru ca mulți să revină pe calea mântuirii la pocăință și adevăr. Pandemia nu trebuie să fie un mijloc de tulburare morbidă între oameni, ci, trebuie să fie un imbold de a ne lăsa în voia lui Dumnezeu pentru că încredințându-ne voii și purtării de grijă a lui Dumnezeu, El va contribui la binele și ajutorul nostru, știut fiind că: „Celor ce iubesc pe Dumnezeu, toate li se lucrează spre bine.” Nu trebuie să arătăm nesupunere față de măsurile luate de autorități, pentru că ele nu cer să ne lepădăm de credința noastră, ci, ele ne cer să respectăm unele măsuri necesare pentru binele comun al societății noastre. Vă spun acest lucru în virtutea faptului în care și Sfântul Apostol Petru, în Epistola Întâia Sobornicească recomandă supunerea înaintea autorităților statale zicând: „Supuneţi-vă, pentru Domnul, oricărei orânduiri omeneşti, fie împăratului, ca înalt stăpânitor, fie dregătorilor, ca unora ce sunt trimişi de El […]” (I Petru 2, 13-14), pentru că, de nu se va putea cineva supune autorității statului, cum se va putea supune lui Dumnezeu?! Încetarea accesului publicului la Sfintele Slujbe, îmi amintește de o veche predanie a Părinților din Palestina, când: „în Marele Post, în Duminica Lăsatului-sec de brânză, după iertarea reciprocă, [monahii] ieșeau în pustie timp de patruzeci de zile, fără Liturghie, stăruind, pentru a se pregăti, în post și rugăciune, și se întorceau în Duminica Floriilor ca să prăznuiască după cuviință Patima și Învierea Domnului”! Pandemia de ieri şi post-pandemia de astăzi nu ne îndeamnă decât la o retrăire a acestor momente din istoria Bisericii, ne îndeamnă la o trăire mai isihastă cu o rugăciune mai profundă, pregătindu-ne în acest fel de Patimile și Învierea Domnului. Astfel, aceste restricții nu ne-au obligat decât la o intensificare a rugăciunii, la o renaștere a isihasmului. Chiar dacă Slujba Învierii a fost lipsită cândva de prezența fizică a credincioșilor, trebuie să conștientizăm faptul că fiecare contact cu Hristos este Paști sau că fiecare duminică este o Înviere! De fapt, dacă ar fi să descriem acest răstimp trăit, cuvântul care ar concretiza portretul elocvent, paradoxal sau nu, ar fi „Învierea”!
Valentin Daniel CORNESCU, student Facult. de Teologie Ortodoxă şi Facult. de Drept Craiova
