Reflecţii istorico-teologice – Împăratul Teodosie cel Mare și Sinodul II Ecumenic de la Constantinopol (I)

Vom derula în continuare câteva episoade revelatoare despre Împăratul Teodosie cel Mare și Sinodul II Ecumenic de la Constantinopol, având convingerea că rolul acestui împărat în apărarea creştinismului este deosebit de important! Când Grațian a aflat că barbarii jefuiesc Tracia, părăsind Italia a venit în Fenicia.În vremea aceea Teodosie era considerat foarte renumit, atât pentru nobleţea părinţilor, cât şi pentru vitejia personală ; şi din această cauză, plictisit de invidia judecătorilor asemenea lui, mai zăbovea în Spania, unde se şi născuse şi crescuse. Şi fiindcă împăratul stătea la îndoială ce să facă, fiindcă vedea că barbarii, întăriţi prin victorie, păreau că sunt de nebiruit, a crezut că lupta lui Teodosie pentru întâietate s-a terminat, şi rechemându-l de urgenţă în Spania şi anunţându-l că este comandantul trupelor la trimis cu trupe la barbari. Iar el, plin de încredere, a plecat spre Tracia. Când a ajuns acolo şi i-a văzut pe barbari, a pregătit armata pentru luptă. Dar, la prima ciocnire, barbarii nu au rezistat atacului şi au părăsit linia de luptă. Şi ei fugeau, iar ceilalţi îi urmăreau de aproape. Barbarii au fost măcelăriţi. După ce au murit mulţi şi foarte puţini treceau încet Istrul, deodată un comandant excepţional, dispersând armata prin oraşele învecinate, s-a întors cu grabă la împărat, astfel că el însuşi a fost vestitorul triumfurilor sale. Lucru care totuşi nici chiar împăratul, în timp ce admira fapta, nu i s-a părut de crezut. Invidioşii spuneau chiar că el fugise şi îşi pierduse armata. Dar el a cerut să-i conducă pe cei care îl calomniau, ca să vadă mulţimea duşmanilor ucişi. Înduplecat de aceste cuvinte Împăratul a trimis pe unii să vadă cele înfăptuite şi să-i dea de veste .
Excepţionalul comandant a avut între timp o arătare divină, trimisă lui chiar de Dumnezeu. A văzut în somn ca sfântul Meletie, conducătorul oraşului Antiohia, îl îmbraca cu hlamida imperială şi-i împodobea capul cu o coroană. După ce a văzut acestea în timpul nopţii, a doua zi a povestit unuia dintre prieteni. Dar el a răspuns răspicat că a fost un vis şi nu conţine nimic enigmatic ; nimic dubios. După ce au trecut câteva zile s-au reantors cei care fuseseră trimişi pentru cercetarea victorieisi au raportat că a fost omorâtă o mare parte din armata duşmanilor. Împăratul bucurându-se de aceasta, l-a făcut împărat pe Teodosie . Trecându-i lui partea de domnie a lui Valens, împăratul s-a întors din nou în Italia şi pe acela l-a trimis la domnia pe care i-o atribuise. De îndată ce a luat conducerea imperiului, înainte de toate s-a gândit la armonia întregii Bisericisi a poruncit să se întrunească la Constantinopol episcopii fiecărui episcopat. Aici era totul contaminat de arieni, căci Occidentul a rămas liber de această boală. Aici, Constantin cel Bătrân, fiul lui Constantin cel Mare, şi Constans cel Tânăr au păstrat nealterată credinţa părintească. Chiar şi Valentinian, împăratul Occidentului, păstrat nealterată evlavia credinţei, dar cunoscând multe părţi ale Orientului,a fost atras cu totul în această cădere. Căci Arie, preot din oraşul Alexandria, acolo a dat naştere blasfemiei lui. După care au hrănit seminţele aruncate la întâmplare Eusebie, Patrofilsi Actie, în Palestina, paulin şi Grigorie, în Fenicia, Teodot în Laudiceea şi împreună cu aceştia George, după aceştia, şi Atanasie şi Narcis, în Cilicia, şi mulţi alţii. Aşadar, Constantiu şi Valens au colaborat cu aceşti preoţi buni la nimic. Numai din această pricină Teodosie a poruncit să fie adunaţi la Constantinopol episcopii din raza domniei lui . După ce i-a birui în război pe barbari, iar aceştia l-au rugat ca romanii să-I considere prieteni, Teodosie a venit la Tesalonic, pentru tratatul privind schimbul de ostatici. Acolo îmbolnăvindu-se a fost botezat de Acolie, episcopul acelui oraş ;totuşi el era din strămoşi adept al învăţăturii creştine şi al credinţei sinodului de la Niceea. Dorind aşadar să fie botezat, din cauza îmbolnăvirii lui, l-a întrebat pe episcopul din Tesalonic care este credinţa lui. Acesta a răspuns că neleguirea ariana nu a putut pătrunde în Iliria, unde este păstrată nealterată credinţa sinodului de la Niceea, de la început. Auzind cu bucurie cuvintele lui, impatatul s-a botezat şi a scăpat de boală. Socotind împăratul ca e mai bine să le spună deschis supuşilor care este credinţa lui, ca să nu pară că uzează de conartangere atunci când cineva este împins deodată fără voia lui la cultul religiei, a dat din Tesalonic o lege poporului din Constantinopol. Căci I s-a părut că, dacă li se face cunoscută Scriptura tuturor supuşilor dintr-un oraş, şi altor oraşe , totul va fi limpede. Cuvintele legii sunt acestea: Împăraţii Gratian, Valentinian şi Teodosie, către poporul oraşului Constantimopol: Voim ca toate popoarele pe care le conducem cu moderaţie clementa noastră, să trăiască în acea religie pe care o declară sfântul apostol Petru că este religia romanilor, răspândită până acum chiar de el şi pe care şi episcopul Petru al Alexandriei, om de o sfinţenie apostolică, declara că o urmează . Promulgând această lege s-a întors după puţin timp la Constantinopol. Aşadar Grigorie din Nazianz, mutat în Constantinopol, după hotărârea comună a multor episcopi, celebra cele sfinte într-un mic loc de rugăciune înlăuntrul oraşului.
Valentin Daniel CORNESCU, licenţiat Facult. de Teologie Ortodoxă şi Facult. de Drept Craiova