”De vrei să știi, nepoate, cine am fost,/ Istoria învaț-o pe de rost /Și află că mă trag din țara,/ Peste care luminează para /Coroanei de fier înroșit /Pe fruntea lui Doja, cel vestit,/ Din țara ce-au zdrobit cu o roată,/ Pe Horia, C-a pornit flămânda gloată,/ Să sloboadă omul de sub jug/ Și să strice blestematul meșteșug,/ ….Că încă, și acum mai sună/ fluiera lui Iancu cea nebună. ….De vrei să știi nepoate, cine am fost, Istoria învaț-o pe de
rost….”
Să nu uităm că imnul ”Deșteaptă-te Române” s-a plămădit în Ardeal și s-a cântat prima dată în zăvoiul de la Rm. Vâlcea, la 1848.
După anul 1850 românii acordă o mare importanță punerii în valoare a petrolului, după ce mai înainte se produsese impulsul economic prin folosirea cărbunelui, mai ales după inventarea mașinii cu aburi.
Românii au fost primii care au inventat lampa cu petrol, așa cum recunoaște Renne Sedillot, autorul ”Istoriei Petrolului”.
Apropo, despre lampa cu petrol: Avocatul Constantin Dumitru Brătuianu, din Țicleni, l-a avut chiriaș pe Ion Luca Caragiale. A doua soție a avocatului mi-a povestit, în 1975, că nenea Iancu locuia în prima cameră de lângă scară de la etajul I, unde avea întâlniri cum mulți scriitori, pe vremea când avea Berăria Gambrinus. Deși imobilul din str. Sf Gehorghe Nou, nr. 27 era racordat la lumină electrică, i se părea scump curentul electric și prefera lampa cu petrol, aprinsă noaptea, la lumina căreia așternea pe hârtie nemuritoarele sale opere literare.
România este prima țară din lume care înregistrează în statistici, în 1857, producția de 275 de tone de țiței.
Bucureștiul a fost primul oraș din lume care a folosit lampantul la iluminatul stradal, înlocuind făcliile cu seu. Urmează Ploieștii, Iașii în 1858, interesată fiind și Prefectura Gorj, în 1860, Baia de Aramă și Tr. Severin în 1861. Un important rol l-au avut distileriile de petrol.
Dacă alchimistul Raymundus Lulus, prin distilerie dorea să obțină aur, în secolul XII, dar în loc de aur a obținut ȚUICA pe care a numit-o ”aqua vitae”, cei care au distilat țițeiul au obținut, în funcție de temperatura de distilare, mai multe sortimente de produse petroliere, începând cu benzina, kerosenul, motorina și altele, până la smoală. Prin inventarea motorului cu ardere internă, construcția automobilelor, avioanelor, derivatele petrolului sunt tot mai căutate. Se dezvoltă petrochimia, un merit deosebit avându-l românul Lazăr Edeleanu, ale cărui metode de rafinare sunt recunoscute pe plan mondial.
În 1883, renumitul gorjean Dincă Schileru sapă primul puț, manual, pe Valea Romanatului, finalizându-se cu o erupție gazeiferă, care avea să confirme existența petrolului în zonă. A mai săpat alte șase puțuri, dar numai două au confirmat.
Dar punerea în valoare mai avea de așteptat până la încheierea celui de Al Doilea Război Mondial, din păcate, în folosul sovieticilor, sub pretextul datoriilor de război. De precizat că, în timpul Regulamentului Organic, la 1844, rușii Trandafilof și Zaporovski îi
cer domnitorului Gheorghe Bibescu, concesionarea puțurilor de petrol din Muntenia, dar boierii din Divan au refuzat.
Prestigiul României în privința petrolului face ca în 1907, al treilea Congres INTERNAȚIONAL AL Petrolului să aibă loc în România.
Cum de la 1900 încoace, ”politica mondială miroase a petrol”, cum afirma Jean Jaques Bereby, autorul Istoriei Mondiale a Petrolului, Puterile Centrale, în timpul Primului Război Mondial, caută să pună mâna pe petrolul României. Prin Odiosul Pact al Petrolului (Oelladereinen Pacht G.M.B.H) din 1918 – Pacea de la Buftea
– ocupanții demontează conductele de petrol ce plecau de la Ploiești spre portul Constanța și le întind spre Giurgiu, transportând țițeiul nostru pe Dunăre spre Austro-Ungaria și Germania. Românii cumpărau lampantul la un preț de 6 ori mai mare
decât prețul cu care-l achiziționau pentru armata germană. Nu mai vorbesc de celelalte jafuri asupra românilor.
Nici Dumnezeu n-a mai răbdat astfel de nedreptăți, Puterile Centrale au pierdut războiul iar aliații au ieșit învingători ”pe un val de petrol”, cum afirmau unii analiști.
Trebuie să evidențiem rolul savantului gorjean Ion Popescu-Voitești – din Bălăneștii Gorjului – reputat geolog, care, prin soluții tehnice ingenioase, a sporit producția de petrol din Moldova neocupată, pentru a susține nevoile armatei române.
Industria petrolului din România cunoaște un progres vertiginos în perioada interbelică.
Dar Pactul Ribbentrop-Molotov urmat din ultimatumurile prin care România a pierdut Basarabia, Ardealul de Nord și Cadrilaterul, a silit-o să intre în Al Doilea Război Mondial, alături de Germania, pe care o interesa petrolul Văii Prahovei în susținerea mașinii de război.
De aceea, la 1 august 1943, are loc Marele raid al aviaţiei anglo-americane asupra oraşului Ploieşti. Pus la punct dinainte de către Roosevelt și Churchil, la Casablanca. 178 aparate „Liberator” , fiecare cu câte 12.000 litri de benzină şi 2.000 kg. de bombe, decolează de pe nisipurile roşii ale Cirenaicei la ora 7.00 dimineaţa, pe vijelie şi furtună, împărţite în șapte grupe îndreptându-se spre insula Corfu, apoi asupra României. Atacate de germani, câteva fac
cale întoarsă, iar 167 continuă, ajungând la orele 14.00 deasupra Ploieştilor. Infernul bombardamentului durează 27 de minute. Pentru un timp, capacitatea de livrare de produse petroliere a României este redusă la jumătate.”
În telegrama plenipotenţiarului german la Bucureşti, Manfred von Killinger, din 1 aprilie 1944, despre starea de spirit din România, menţiona că trebuie oprită înaintarea ruşilor spre regiunea petroliferă şi spre Bucureşti, şi că „Pierderea regiunii petrolifere ar însemna o catastrofă pentru Germania în ducerea mai departe a războiului”.
În mai 1943 se desfășoară următorul raid asupra Ploieştilor, cu 485 avioane Liberator, din care au fost doborîte 19. In raidurile din anul anterior, din totalul de 1763 de aviatori, au pierit 446, un număr
de 45 de avioane nu au mai revenit niciodată. Din mai, până la 18 august, s-au mai declanşat 30 de raiduri. Au fost distruse rafinăriile și peste 5oo de sonde.
La 22 august 1943, Killinger – ministrul plenipotenţiar al Germaniei din România – a solicitat ajutor aerian foarte urgent, menţionând că, la 19 august, împotriva celor 1100 bombardiere inamice s-ar fi opus numai 50 avioane de vânătoare şi, în consecinţă, zona rafinăriilor nu mai poate fi menţinută dacă nu se trimite ajutor.
La 23 august 1944, are loc răsturnarea guvernului lui Ion Antonescu, România părăseşte coaliţia cu Hitler şi trece de partea celorlalte puteri aliate.
În 1945 ianuarie 16, consemnăm semnarea Convenţiei dintre U.R.S.S. şi România pentru compensarea daunelor de război, iar în 1945, 10 august, are loc Înfiinţarea Societăţii sovieto-româna pentru explorarea, exploatarea, transformarea și comercializarea petrolului brut și derivatelor petrolului „SOVROMPETROL”, care va fi desființat abia în 1960.
Toamna 1945. Explorări pentru petrol la Bâlteni şi Ţicleni
”Forajul de explorare cât şi cel de exploatare a depăşit
cu mult graniţele vechilor şantiere petrolifere, lucru de altfel început de „Sovrompetrol” încă de la înfiinţare, fapt care a dus la descoperirea unor noi regiuni petrolifere, la extinderea unor
şantiere vechi şi găsirea unor noi straturi petrolifere în şantierele şi schelele vechi”.
Producţia anuală de ţiţei a fost de 4.680.000. tone.
1946, 29 iulie: S-a deschis, la Paris, „Marea Conferinţă care avea de discutat reglementarea lumii după război”. Delegaţia română (din
cele 21, la nivel de state), fiind compusă din 15 personalităţi. La 1947, nu numai petrolul nostru, ci România însăşi şi tot ce avea ea
mai bun – oameni, bogăţii, natură – se aflau în pragul
transformării lor într-o colonie a U.R.S.S.” Să se fi încadrat această situaţie în a II-a şi a VIII- a poruncă, din cele 14 „ale lui Petru I-ul, către naţia rusească” ?. Ţarul Petru I-ul îndemna „naţia rossienească să capete folosul de la celelalte naţii, fără a pierde nimica din ale sale proprii” şi, printre altele,
„A se întinde neîncetat către Nord, pe marginea Mării Baltice, şi către Sud, pe marginea Mării Negre”.
La 20 ianuarie 1951, intră în producţie, ca prima sondă de petrol din Gorj – nr.8 Bâlteni, eruptivă, cu 20 tone de ţiţei la zi, pe duza de 6,5 mm, presiuni 50 X 60 atmosfere, marcând începerea extracţiei de petrol in Gorj.
La 1 noiembrie1951, a luat fiinţă Schela de Producţie Bâlteni. La 18 iunie 1953, sonda nr. 80 Tunşi, este pusă în producţie, cu 30 tone de ţiţei şi 4000 mc gaze, la zi, CARE MARCHEAZA INTRAREA ŢICLENILOR ÎN RÂNDUL LOCALITĂŢILOR PRODUCĂTOARE DE ŢIŢEI ŞI GAZE.
1 IULIE 1954. PRIN DIVIZAREA SCHELEI DE PRODUCŢIE BALTENI, IA FIINŢĂ
SCHELA DE PRODUCŢIE ŢICLENI, CUNOSCUTĂ, LA ACEA VREME, ȘI SUB DENUMIREA DE OFICIUL II PRODUCŢIE, AL TRUSTULUI DE PETROL TARGU JIU.
1957 Iunie: Intră în funcţiune Staţia de Dezbenzinare de la Ţicleni. Oltenia furniza ţării peste 33% din producţia de ţiţei a ţării.
A fost realizată magistrala de gaze Țicleni-Paroșeni.
A fost realizată magistrala de gaze Țicleni-București.
Conductele de țiței Țicleni-Ploiești
Conducta de gazolină Țicleni-Arpechim Pitești
S-a realizat Combinatul chimic Craiova. Până la montarea conductelor, transportul țițeiului către U.R.S.S. și către rafinăriile noastre se făcea pe calea ferată, stația de încărcare – Bărbătești.
Ca o recunoaștere, două străzi din orașul Craiova, ambele începând din Calea Brestei, au primit denumirea de Țicleni și Bâlteni. Și unele nave ale flotei române au fost botezate Țicleni, Bâlteni, Cărbunești, dar la parastasul împărțirii flotei române, acestea au fost date de pomană Greciei.
În 1973 s-a înființat Grupul Școlar de Petrol Țicleni pentru asigurarea muncii calificate din petrol; S-a deschis Baza de Tratament cu ape termale Țicleni, pentru sănătatea petroliștilor și familiilor lor, ca ulterior să fie desființată.
În 1977 este atins nivelul maxim de 14.650.000 tone de ţiţei extras de România. O contribuţie deosebit de importantă au adus-o şi petroliştii olteni. Producţia la zi, a Olteniei, a fost de 4.100 de tone.
Exploatarea petrolului se extinsese la Colibași, Bustuchin, Bibești, Turburea, Brădești, Iancu Jianu, Videle, etc.
La prestigiul breslei petroliștilor din Oltenia, reținem câteva nume de Petroliști: Ing. Gh Pacoste, Nicolae Amza, Emil Preoțescu, Victor Murea, Al. Doman, Victor Stancu, Ion Cristian Todea, Nicolae Armegioiu, Dumitru Davițoiu, Romică Zguroiu, Nic Tătulescu,
Nic Calotescu, Anatolie Bulban, Al Ciorăscu, Sever Popescu și alții.
Reținem, în final, că acolo unde miroase a petrol și gaze, roiesc multiple interese interne și internaționale.
Petrolul a adus mult progres omenirii. Petrolistul este unul dintre trimișii lui Dumnezeu pe pământ, care a apăsat mai tare pedala de accelerație a progresului omenirii.
Jurist, Ion M Ungureeanu, Țicleni
