Tismana vecină este o fostă comună devenită oraş. Bravo ei! Iar ca număr de populaţie şi Peştişanii ar putea visa la o devenire urbană. Numai că atât primarul Florin Pavel, cât şi viceprimarul sunt locuitori ai satului Peştişani. Oameni cu capul pe umeri, conştienţi că alimentarea cu apă nu-i la nivelul cerut de o aşezare urbană, iar gazele lipsesc din pricină că un oarecare Nicolae Mischie a avut grijă ca o conductă de gaze ce trebuia să ajungă, în concepţia lui de preşedinte al Consiliului Judeţean Gorj, la acea vreme, neapărat la Godineşti, în satul lui natal, numai ocolind Peştişaniul, iar aspectele privind sănătatea sunt departe de necesităţile unui oraş. În plus, primarul Florin Pavel şi viceprimarul Nicolae Nicolcioiu îşi dau seama că taxele şi impozitele unor orăşeni ar creşte înfiorător, iar oamenii locului nu-şi doresc aşa ceva. Încât, normal, este preferată viaţa de săteni cu condiţii apropiate de a celor de la oraş.
(Re)facerea de bine, la gorjeni!
Orice-ar fi, trec aproape zilnic prin centrul comunei Peştişani şi chiar dacă nu mă omor după actuala conducere a primăriei, nu pot decât să apreciez încercările ori reuşitele gospodarilor săi. Sigur, nu-s nici absurd să cred că aspectul centrului satului reşedinţă de comună ar fi demn de un oraş.
Mai bine o aşezare rurală europeană, cu aspect de urbe, decât un oraş care să ridice cheltuielile locuitorilor comunei.
Îndemnat de Constantin Fuiorea, zis Puiu pedagogul sau “Drăguţu”, şi mai apoi de alt pensionar, Gheorghe Nicolcioiu, un om cu ridicat simţ artistic şi cunoscător a 14 meserii, am stat de vorbă cu doamna Ligia Şerbănoiu. Cum în faţa casei sale, gospodarul Nicu Nicolcioiu, viceprimar, şi consilierul comunal Jean Brâncuşi au lucrat alături de localnici la pavarea centrului din Peştişani nu puteam să mă fac că nu văd. Şi să constat adevărul. Nici nu mai contează orientarea lor politică, din moment ce oamenii satului sunt extrem de mulţumiţi de faptele lor bune. Este şi motivul pentru care consemnez mulţumirile sale scrise. Adică ale cochetei doamne Ligia Şerbănoiu, încântată că nu mai are noroi la poartă. Femeie trecută bine de 70 de ani, singură şi mândră de trotuarul pe care se circulă acum civilizat. Ca la oraş.
Tot de la dumneaei, am mai aflat că viceprimarul Nicolae Nicolcioiu s-a mai luptat şi acum câţiva ani cu lipsa de înţelegere şi birocraţia altui primar. Gospodarul Nicolcioiu a dorit ca prin satul Peştişani să curgă, ca odinioară, pâraie pe ambele părţi ale drumului asfaltat ce duce turiştii români şi străini spre Hobiţa universalului sculptor Constantin Brâncuşi. Nu întâmplător, Consiliul Local şi Primăria Peştişani au amenajat şanţuri pietruite şi ţi-e mai mare dragul să le vezi, find zidite cu piatră din râul Bistriţa ca să nu se dărâme. Dacă ar mai curge şi apa, existentă dar deviată să ocolească aşezarea rurală Peştişani, ar fi minunat. Numai că un primar, de altă culoare politică, l-a blocat în demersul lui. Iar atunci, viceprimarul gospodar Nicu Nicolcoiu s-a mai ales şi cu o amendă. Cică şi-ar fi depăşit atribuţiile. Prin facerea de bine!
Ion PREDOŞANU
