Prima citire a naraţiunilor plastice semnate de Mariana Frătiţa pare îndoielnică privind profesionalismul acceptat de Uniunea Plasticienilor Români. Pare naivă şi nevinovată în abordarea subiectelor, dar nu este aşa cum pare. Simbolurile, gramatica vizuală, linia în duet continuu aparţin artiştilor în general fie ei profesionişti sau numiţi cu răutatea caracteristică breslei „amatori”.
Sinceritatea cu care abordează temele figurative sau nonfigurative poate să deraieze spre arta naivă a secolului 20. Frida Kahlo şi Douanier Rousseau fiind doar doi dintre practicanţii unui nativism studiat, prin care au reuşit să transmită mesajul emoţional al compoziţiilor lor. În arta contemporană stilurile, curentele şi manierele se amestecă într-un melanj estetic care nu mai respectă legile generaţiilor apuse.
Paleta bogată a artistului vizual contemporan implică talent şi plăcere de a picta penele păsărilor tropicale, solzii unor peşti magici şi aripile fluturilor plutitori pe răcoarea dimineţii. Plante, legume, flori şi fructe încărcate de energii cromatice pure se topesc pe pânzele artistei în forme organice şi abstracte.
Culorile aplicate cu meşteşug peste un desen al meandrelor creează starea de bine care pluteşte şi în afara lucrărilor. Alegoria compoziţiilor dezvăluie o mare pasiune pentru frumos şi ordonat într-o lume a contrastelor şi devălmăşiei.
Grădinile secrete ale Marianei Frătiţa primesc personajele şi le îmbracă în haine vii, astfel apar în lucrările sale femei cu păr de iarbă şi frunze, petale de flori colorând buzele şi obrazul frumoaselor muze. Această pictură biologică evocă o epocă de la începutul lumii, timp în care lipseau total tehnologiile şi lenjeriile sofisticate. Semnele arhetipale, frunza, fructele, pasărea, peştele, fluturii sunt simboluri ale naturii şi perenităţii, prezenţe ale vieţii pe pământ în apă şi în aer.
Evocarea elementelor primordiale transmite mesajul ideatic şi cromatic către privitor cu o forţă pacifică.
Neprihănitele portrete poartă cu ele bogate ornamentaţii primitive, scoici, melci şi alte simboluri marine. Artista foloseşte elemente stilistice ale culturilor dinaintea civilizaţiei: linia şerpuită, linia frântă, spirala, valurile şi punctul. Personajele sunt înconjurate de atmosfera unui anotimp stabilit prin cromatica aplicată lucrării de pictură. Femei surprinse în somn sau în stare de meditaţie profundă sunt modelele preferate ale artistei, expresia feţelor trădează aşteptarea sau împlinirea unor fapte marcante în viaţa tinerelor expuse întâmplării decisive.
O altă preocupare a artistei este compoziţia cu materiale textile, piele şi sfoară, reuşeşte să ofere un spectacol materist original prin jocul texturilor şi contrastul dintre lins şi rugos. Pânza de cânepă este folosită ca suport pentru aplicarea unor colaje din lână colorată împletită, forme de piele decupate susţinute de prezenţa diafană a borangicului, material cu stare imaterială care impune lucrărilor starea de vis şi zbor. Imaginaţia fertilă şi luxuriantă a Marianei Frătiţa construieşte obiecte preţioase cu forme studiate şi cu conţinut inteligent.
Artista lucrează în domeniul croitoriei, practică artele aplicate în designul vestimentar reuşind să surprindă prin aplicaţiile meşteşugurilor populare clasice.
Arta populară românească este o sursă inepuizabilă de inspiraţie pentru artiştii plastici. Mariana Frătiţa colecţionează vechi costume populare româneşti fiind o iubitoare a tradiţiilor şi cu mare respect pentru arta cusutului pe pânză ,,restaurează sau foloseşte piese din costume la realizarea unor haine noi cu încărcătură de rafinament şi eleganţa”.
Asistăm astăzi la vernisajul unui artist complex care pictează şi lucrează după principiile „arta cere sacrificii” şi “arta e un chin plăcut”.
Florin Hutium
