Ceea ce se întâmplă acum în Europa şi în America de Nord, dar şi într-o parte a Americii de Sud ar trebui să ne stârnească îngrijorarea. Pentru că e vorba de spaţiul cultural iudeo-creştin căruia şi noi îi aparţinem.
Fenomenul se numeşte, după cum se ştie, în istoria comparată a civilizaţiei şi culturii europene, DECREŞTINARE.
Europa a mai cunoscut de altfel acest fenomen şi, de fiecare dată, credinţa şi bunul simţ au avut câștig de cauză. Prima oară a fost o uşoară tendinţă de decreştinare în perioada Renaşterii. Fără urmări grave, însă. A doua oară, însă, în timpul Revoluţiei Franceze din 1789, continuată de perioada TEROAREI, a fost ORIBIL. Las la o parte faptul că liderii revoluționari s-au condamnat la moarte unul pe altul, Robespierre pe Danton, el însuşi fiind condamnat la ghilotinare în cele din urmă. Dar au fost trimişi preoţi la ghilotină pentru vina de a fi fost preoţi şi de a fi oficiat cultul creştin care fusese interzis în totalitate, şi timp de zece ani în Franţa s-au născut copii nebotezaţi!
Dar cum s-a ajuns aici? Cum au apărut iacobinismul şi iacobinii? Ei bine, iacobinismul nu a fost nimic altceva decât fructul otrăvit al ILUMINISMULUI. Vă mai amintiţi îndemnul hidos al lui Voltaire la adresa Bisericii Creştine: „Zdrobiţi infama!”. Nu întâmplător Voltaire creștea în prea terestra-i grădină „à propos” de „cultivons notre jardin” posibilitatea viitoare care s-a numit Lenin… Şi nu întâmplător primii aşa-zis progresişti din istorie au fost iluminiştii. Merită să spunem, având în vedere toate acestea, că moralmente Voltaire (şi nu numai el) a fost vinovat. Categoric, da. Nu e nimic exagerat să numim tipul respectiv de autor DERBEDEU CULTURAL. Distrugător la nivel înalt.
S-a întâmplat, însă, ceva tulburător atunci. Ceva de care habar nu au derbedeii culturali de astăzi, elitiştii progresişti autoproclamaţi. În acea vreme, în care o Europă ignorantă se extazia în faţa Revoluţiei Franceze, a apărut o voce singulară care s-a numit EDMUND BURKE. MARELE LUCID. Părintele CONSERVATORISMULUI. Şi el le-a spus să nu se grăbească pentru că toate se vor sfârşi rău în Franţa din cauza faptului că indivizi ca Robespierre înţelegeau greşit natura umană. Şi a fost după cum a spus el, Revoluţia devorându-şi proprii lideri.
Aşa numita Revoluţie din Octombrie 1917 din Rusia, de fapt o lovitură de stat, a continuat fărădelegile şi persecuțiile, mai ales la adresa CREŞTINISMULUI. Dărâmarea bisericilor şi construirea Gulagului, moartea prin glonţ sau prin înfometare i-au fost caracteristicile.
A treia mare perioadă a decreştinării a început în Germania, din 1933, anul venirii la putere a nazistului Adolf Hitler, şi a durat 12 ani, până în 1945, anul în care s-a sfârşit a doua conflagraţie mondială. Şi atunci în Germania s-au produs lucruri incredibile. Dacă iacobinii francezi interziseseră creştinismul şi se închinau la Zeiţa Raţiune şi la REPUBLICA numită şi Marianne, naziştii ajunseseră să creadă într-o serie de mituri păgâne ca, de exemplu, mitul gliei şi al sângelui sau mitul gheții şi al focului. Pentru cine vrea să se documenteze, în acest sens, recomand cartea autorilor francezi Jean Pauwels şi Jacques Bergier, intitulată Dimineaţa magicienilor, cu subtitlul Introducere în realismul fantastic.
A patra perioadă a DECREŞTINĂRII o trăim în prezent. Vedem un Occident parţial decreştinat şi o ofensivă a neomarxismului globalist şi (aşa-zis) progresist într-o parte întunecată a Americii dominată de foștii proprietari de sclavi din trecut, care practică azi ceea ce am numit într-un alt articol „rasismul pe invers”. Adică ura împotriva omului alb şi a culturii acestuia, cu precădere ura împotriva creştinismului pe care l-ar vrea distrus. Arma lor predilectă este aşa numita „corectitudine politică” („political corectness”). Conform acesteia minorităţile sexuale, rasiale, sau femeile, în opinia mişcărilor feministe, parte a aceleiași politici crude şi inumane, trebuie să aibă mai multe drepturi decât majorităţile. Şi tot de nişte rădăcini culturale, de derbedei culturali şi puşlamale intelectuale dăm şi aici!
Să începe cu începutul, deci!
Tătucul lor a fost un derbedeu cultural cu pretenţii de filosof şi sociolog, dar în fapt doar un ideolog sinistru. Se numea Karl Marx şi nu a lucrat niciodată în viaţa lui, trăind fie din banii soţiei, fie din banii amicului său Friedrich Engels, unii cercetători suspectând că această relaţie de amiciţie ar fi fost una homosexuală.
Problema celor care i-au urmat şi au crezut în toate enormitățile debitate de el a fost mare. Nimic din ce prevăzuse tătucul cel bărbos care dusese toată viaţa o existenţă de parazit nu se îndeplinea. Care să fi fost cauzele? Şi atunci, alţi doi derbedei culturali, care s-au numit Antonio Gramsci şi Georg Lukacs, au conchis că factorii care au blocat visata de ei revoluţie mondială au fost FAMILIA şi CREŞTINISMUL.
Cele două puşlamale intelectuale au avut urmaşi şi aceştia au fost reprezentanţii aşa numitei Şcoli de la Frankfurt: Max Horkheimer, Erich Fromm, Theodor Adorno, Herbert Marcuse. Să ne înţelegem: ideologi, nu filosofi. Adică derbedei culturali, deoarece ideologul nu are valori, valorile sunt conservatoare, ci are doar utopii, câlţi şi smoală în creier. Şi ăştia aveau o problemă. Evoluţia societăţii îl contrazicea pe tătucul lor soios Karl Marx. Practic nu mai existau proletari! Şi atunci ce era de făcut? Trebuiau găsiţi alţi oprimaţi. Neapărat. Şi i-au găsit: homosexualii, lesbienele, populaţia de culoare, femeile. Aşa a apărut NEOMARXISMUL. Şi cine era cel care-i oprima? BĂRBATUL ALB. Creştin, heterosexual, reprezentant al tradiţiei, datinilor şi rânduielilor, adept al familiei şi reprezentantul societăţii patriarhale, chipurile. Şi mai era o problemă: patriotismul. Trebuia şi acesta distrus! Vedeţi de ce timp de 31 de ani în România postdecembristă s-a dus o ofensivă mascată împotriva PATRIOTISMULUI?
Însă neomarxismul şi marxismul mai au o problemă: PROPRIETATEA. Şi aceasta trebuie distrusă. Înţelegeţi acum de ce la Forumul Economic de la Davos individul Klaus Schwab a spus: „NU VEŢI AVEA NIMIC ŞI VEŢI FI FERICIŢI”. Adică vrea să ne ia tot! NOUA ORDINE MONDIALĂ SATANICĂ! GLOBALISTĂ.
Şi pentru că, vorba poetului, toate acestea trebuiau să poarte UN NUME, li s-a spus COVID 19! (va urma)
Lazăr Popescu
