Orbiţi de putere şi preocupaţi mereu a-şi umple buzunarele, politicienii au lăsat de izbelişte treburile ţării, iar zăngănitul armelor pentru ocuparea sferelor de influenţă ne-au aruncat în haos,
amanetând inclusiv siguranţa naţională şi orice fel de speranţe spre normalitate şi garanţia zilei de mâine. Şi nu încape nici o îndoială că actorul principal care a bulversat România, aruncând-o într-o situaţie dramatică, este chiar preşedintele T. Băsescu – un personaj cu apucături dictatoriale, făcând din intrigă diversiune, patimă şi răzbunare, arme de foc pentru demolarea oricăror forme de manifestare a democraţiei şi statului de drept. Iar loviturile de palat, evident în forţă, sunt pe de o parte de natură psihologică, dezbinându-i pe români, alimentând antagonismele şi luptele fratricide, ura între oameni şi punerea în coarne a diverselor categorii sociale, convulsiile, iar pe altă parte spargerea oricăror forme de cooperare a forţelor politice (vezi CDR, ADA, PDL-PSD, etc.) şi impunerea controlului total asupra serviciilor de informaţii şi celorlalte structuri cu atribuţiuni administrative şi coercitive. Iar de aici a putut declanşa jihadul împotriva a tot ceea ce înseamnă opoziţie, asigurându-şi inclusiv un mini guvern – tip Botswana, ulterior şi un parlament – marionetă care să-i servească poftelor neo-totalitare, 1 octombrie 2009 fiind o mostră clară de lovitură de palat.
De aici, pe un teren extrem de prielnic pentru şovin – iredentismul maghiar, partidele şi organizaţiile constituite pe criterii etnice (UDMR, PCM, CNS, etc.) şi liderii lor la fel de radicali – L. Takes, Marko Bella, ş.a., profită de această degringoladă pentru a călca în picioare autoritatea statului român, legile ţării, a ne ridiculiza istoria naţională prin ridicarea de monumente şi obeliscuri în memoria aşa zişilor revoluţionari unguri, în special de la 1848 şi din cele două războaie mondiale, care au trecut prin foc şi sabie zeci de mii de români şi alte sute de mii prigoniţi de pe pământurile lor natale, etc. Au revenit în forţă şi la pretenţii şi obiceiuri ce le credeam demult aruncate la groapa de gunoi a istoriei, făcând-o într-un mod agresiv prin izgonirea românilor din Ţinutul Secuiesc şi impunerea limbii maghiare ca limbă oficială, clamarea autonomiei teritoriale şi anularea Tratatului de la Trianon (1920), inclusiv refacerea Ungariei Mari, etc. Şi se simte vârtos sprijinul logistic al autorităţilor statului maghiar, ai căror lideri, la putere sau în opoziţie, se plimbă nestingheriţi prin Ardeal, instigând la escaladarea manifestărilor antiromâneşti, în condiţiile în care Puterea de la Bucureşti mimează doar o poziţie oficială, fără a reacţiona cu demnitate în spiritul Constituţiei, la orice fel de acţiuni ce lezează unitatea şi integritatea noastră statală.
În primul rând, preşedintele României are obligaţia prin fişa postului să aibă o atitudine tranşantă, nu una ambiguă, dovedind că este garantul siguranţei naţionale. Din păcate, prin ceea ce face, mai degrabă slăbeşte unitatea românilor, iar plimbările electorale prin secuime, umblând cu bâta printre garduri după cerşit de voturi doar îi învrăjbeşte pe unii împotriva celorlalţi. Mai mult, a solicita cu orice preţ UDMR la guvernare ori pentru susţinerea unui semi guvern portocaliu, nu înseamnă altceva decât obţinerea unei profitabilităţi maxime pentru sine şi grupările din preajmă, dar şi o temporară stabilitate care să facă posibilă mita şi frauda electorală pentru câştigarea unui nou mandat. Şi s-a început cu un plan diabolic pe axa Băsescu – Boc – PDL, ticluindu-se cu lux de amănunte scoaterea PSD de la guvernare şi acapararea tuturor pârghiilor de autoritate publică prin presiuni, ameninţări, racolări şi în final epurări politice de la vârf şi până jos la ultimul directoraş şi agent de pază, printr-o mişcare fulger care să asigure trucarea celor două tururi de scrutin prezidenţial. Mai mult, este inadmisibil să te faci „frate cu dracul” doar pentru a-ţi împlini nişte interese meschine, făcând ţara hara-kiri în plină criză economică, mai ales că suntem martori vii şi la ceea ce se întâmplă cu pretenţiile teritoriale ale maghiarimii, nu doar în România ci şi în Slovacia, Voivodina, apoi la dezmembrarea fostei Iugoslavii şi ulterior a Serbiei, etc., taman sub protecţia UE, NATO şi a altor organisme internaţionale, atunci când interesele marilor puteri sunt în joc. În plus, România are relaţii proaste cu vecinii, în primul rând cu Republica Moldova, dar şi cu Rusia, Polonia, Cehia, în timp ce, la nivelul UE şi al SUA suntem priviţi a fi „oaia neagră”, de vreme ce liderii acestor state, inclusiv preşedintele Obama, întorc spatele sau nesocotesc interesele României, neavând încredere în preşedintele Băsescu, socotit mai degrabă un măscărici şi un profitor pe spinarea poporului său, nu un conducător adevărat al unei ţări-membră a Comunităţii Europene.
Aşadar, din păcate, lucrurile sunt limpezi şi în acelaşi timp tulburi pentru România. Pentru că, în vreme ce ungurii bunăoară forţează autonomia în Transilvania, sfidând Constituţia şi legile ţării, batjocorind însemnele naţionale şi hungarismului şi ruperii oricărui contact cu viaţa culturală şi spirituală românească, cu tinerimea română, cerându-se insistent separarea învăţământului şi a limbilor de predare, etc., preşedintele României şi partidul portocaliu joacă la două capete, din interese oculte. Iar dincolo de orice demagogie şi manipulare, de aiureli şi şantaj T. Băsescu şi PDL sunt complici la prăbuşirea României, murdărind cu felul lor zelos de a înţelege şi a-şi exercita puterea, imaginea şi demnitatea fiinţei naţionale. De exemplu, cine l-a ajutat pe acest extremist feroce, exponent al autoromânismului- Laslo Tokes să ajungă europarlamentar? Nimeni altul decât năbădăiosul nostru preşedinte după care pastorul avea să revină în forţă pe scena politică, făcând front comun cu UDMR şi celelalte organizaţii iredentiste maghiare pentru forţarea autonomiei, inclusiv prin demersuri la organismele UE? Şi cum se face serviciu contra serviciu, L. Tokes şi-a oferit la rândul său sprijinul pentru EBA în PE – fiica, incoruptibilului preşedinte. Acelaşi joc dublu îl face PDL, care în teritoriu are înţelegeri ascunse cu UDMR şi fac drum comun la Bruxelles şi Strasbourg de unde vin semnalele pentru o cooperare în plan politic şi la guvernare, în dauna intereselor României.
Şi să ne mirăm că sub ocârmuirea preşedintelui Băsescu totul este posibil, inclusiv actele de trădare naţională, un ultim scenariu fiind readucerea UDMR la palatul Victoria, în ciuda oricăror consecinţe ce decurg de aici şi în condiţiile în care ţara este aproape de colaps? Numai că ultimele evenimente interne prevestesc falimentul regimului Băsescu – Boc, ce nu are nici un fel de legătură cu binele oamenilor şi interesul naţional, doar că i-au minţit, păcălindu-i într-o crasă demagogie şi lipsă de moralitate. De aceea, avem nevoie de solidaritate, ca atitudine împotriva unor astfel de politicieni, dând până la urmă votul celor care au puterea şi buna credinţă de a salva ce se mai poate dintr-o Românie vlăguită după atâtea rele, „sârbe şi jihaduri” din mandatul preşedintelui Băsescu.
Vasile Irod
