România se găseşte într-o permanentă campanie electorală, iar alegerile din 2012 dau deja în fierbere ridicolul politic, de vreme ce partidele sau alianţele aflate în competiţie, blamând şi acuzându-se reciproc, ne-au demonstrat în cei peste 20 de ani de originală democraţie românească că nu dau doi bani pe interesul naţional.
Dar haideţi să vedem şi mai concret cum stau lucrurile, adăpându-ne cu exemple chiar din mega-populismul actualei Puteri, nu de alta dar ştim cum a croşetat pe faţă şi pe dos pentru a ajunge să rânduiască treburile ţării şi mai ales ce a realizat, precum grăiesc reprezentanţii săi la vârf, că vor scoate România la lumina din capătul tunelului. Numai că realitatea este cu totul alta, pe care fie că o sfidează sau că nu le pasă: criză economică cât cuprinde şi pentru mult timp de aici încolo, pauperizare socială la limita insuportabilului, investiţii haotice, preferenţial-politice sau deloc, avuţie naţională atât cât se mai găseşte, destinată mafiei portocalii, or de aici toate celelalte rele. Adică, nu ne mai este de mirare că România se zbate între muribundul şi colapsul economic, fiind atât de vizibil faptul că până la urmă întreaga clasă politică de după ‘89 nu a făcut altceva decât să-şi îndestuleze haitele, combinându-se cu sau fără acte, în alianţe ce-au jefuit permanent ţara, minţind cu neruşinare poporul. Acum, regimul Băsescu-Boc a pus capacul la toate ascunzând sub paravanul aşa-ziselor reforme, nu doar pungăşeala banului public ci şi ceea ce a intrat în ţară ca împrumuturi externe ori fonduri de la mama-Europa. Asta e realitatea, limpede dar tristă, fiind lăsate de izbelişte sau la mâna unor neaveniţi, economia şi finanţele ţării, investiţiile, atâtea câte s-au făcut, pe mâna clientelei politice, aşişderea infrastructura, în vreme ce învăţământul, sănătatea publică şi celelalte au intrat şi ele în moarte clinică. Bineînţeles că de aici au apărut alte şi alte necazuri precum lipsa locurilor de muncă şi şomajul de masă, condiţii de viaţă şi sociale precare, fenomenul bejeniei forţei de muncă active şi până la urmă milioane de români ajunşi la capătul răbdărilor.
Promisiunile electorale au început deja să curgă
Dar cum la politicieni, în special la cei ce acum deţin frâiele puterii, tupeul, minciuna şi neruşinarea nu au limite, iată că, în preambulul alegerilor de anul viitor, promisiunile electorale au început deja să curgă, chiar dacă incompetenţa celor ce guvernează şi sărăcia galopantă din ultimii 2-3 ani au făcut din trupul României unul tot mai pipernicit. Şi pe rând, şeful statului, premierul, guvernatorul BNR şi toată protipendada din conducerea superioară şi executivă portocalie ne transmit mesaje despre ieşirea din recesiune, despre stabilitate şi creştere economică, sau mai concret scăpăm de criză, deşi majoritatea românilor sunt la limita supravieţuirii, cu foamea în stomac. Mai mult decât atât, pentru ca tacâmul râsu-plânsu să fie complet, aceeaşi purtători de vorbe vin să ne îmbete şi cu apă rece, promiţându-ne, precum un cincinal în patru ani şi jumătate, cum vor mai curge de aici înainte, la cote nemaiîntâlnite şi peste tot investiţiile, ba chiar şi în ministerele până acum sărace cu duhul – transporturi, sănătate şi învăţământ. Mai concret, ni se promit iarăşi autostrăzi, centuri urbane în regim de autostradă, finalizarea unităţilor 3 şi 4 de la Cernavodă, chiar şi o nouă centrală nucleară în Transilvania, plus alte hidrocentrale şi termocentrale de mare capacitate la Rovinari, Tarniţa, etc., darea în funcţiune a canalului Bucureşti-Dunăre, construirea şi dotarea de spitale regionale la cele mai înalte standarde, reindustrializare şi agricultură modernă, dezvoltarea turismului cu megacomplexe sportive, terenuri de golf, bazine de înot etc., complexuri imobiliare şi comerciale, zgârie-nori cu Esplanada, câte şi mai câte, după care trai pe vătrai neneacă.
Fărădelegi şi nedreptate cât cuprinde
Numai că de ne întoarcem la campaniile electorale din 2004-2009 este suficient a constata că ni se spun aceleaşi basme. În realitate România arată precum un tablou în compoziţii cu natură moartă; cu o economie muribundă, terenuri agricole transformate într-o imensă pârloagă, o infrastructură jalnică, nefiind în stare să astupăm măcar găurile din asfaltul şoşelelor, şcoli şi spitale desfiinţate, disponibilizări masive, genocid alimentar şi condiţii socio-umane mizerabile, înmulţindu-se cererea de locuri în cimitire, datorii externe şi bani furaţi ce ating suta de miliarde de euro sau cu alte cuvinte jaf de masă, fărădelegi şi nedreptate cât cuprinde, în rest nici măcar un dram de viaţă mai bună. Deci asta e realitatea gol-goluţă, iar dincolo de aceasta doar un permanent show sau un fel de a discuta despre nimic ori de a arunca vorbe de ocară, nu de a pune o cărămidă la o nouă construcţie a României, ci de a le scoate şi pe celelalte din edificiul deja şubred, lăsând-ul definitiv în ruină. Acum, ca de altfel de 20 de ani încoace, partidele şi politicienii, mereu cu mirosul ciolanului la nas, fac ceea ce ştiu mai bine – permută, se regrupează şi combină, pregătind viitoarele asalturi ale luptei pentru putere în anul electoral de graţie 2012. Din păcate, scenariile şi urmările vor fi aceleaşi, câştig şi bine pentru ei, în vreme ce noi românii nu mai ştim încotro s-o apucăm, simţim cum se scufundă corabia, fără a mai avea măcar puţinul de speranţă de a fi scoasă la liman. Cât despre normalitate, niţică îndestulare şi fericire nici vorbă, ba mai mult decât atât, am ajuns în situaţia de a nu ne putea simţi, cel puţin în liniştea familiei şi pământului nostru străbun, viaţa sau moartea destinate a fi în trecere sau în veşnicia lor.
Vasile Irod
