Cu precizarea că vom prezenta de acum înainte mai multe materiale pe această temă şi având ca bază de referinţă a demersului nostru lucrarea «PSIHOLOGIA FRICII», aparţinând autorului francez, Christophe André, medic psihiatru la spitalul «Sainte- Anne» din Paris, de această dată, vom analiza relaţia dintre «Psihologia fricii» şi fobiile vieţii cotidiene, deoarece, o teorie cunoscută din domeniul psihologiei şi cu trimiteri directe în domeniul psihoterapiei explică faptul că frica faţă de anumite vieţuitoare ne-a ajutat pe noi, oamenii, să supravieţuim ca specie. Astfel, putem avea ca exemple, fobia faţă de păianjeni, insecte, şobolani sau şerpi, de multe ori fiind reacţia de răspuns care este legată de instinct, atunci când ne confruntăm cu obiectul fobiei sau al temerii intense pe care o trăim. Aceasta, pentru ca în cele din urmă, să avem reacţia de fugă sau de împietrire, cu bătăi accelerate ale inimii şi în cele mai multe cazuri cu ţipete necontrolate şi dominate de panică. De fapt, frica este o emoție umană puternică și primitivă care ne avertizează cu privire la prezența pericolului și în acest fel, ea poate fi împărțită în două răspunsuri, unul biochimic și altul emoțional, mai ales că răspunsul biochimic este general, comun tuturor oamenilor, pe când răspunsul emoțional ne individualizează ca fiinţe umane.
„Frica nu e niciodată un motiv pentru a renunța, e doar o scuză”! (Norman Vincent Peale)
Să mai precizăm şi faptul că sub aspect biochimic, frica este o emoție naturală și un mecanism de supraviețuire, mai ales atunci când ne confruntăm cu o amenințare percepută în spaţiul social de viaţă, când corpul nostru răspunde într-un mod cu totul specific şi reacțiile fizice la frică includ răspunsuri ale organismului nostru, cum ar fi transpirația, frecvența cardiacă accelerată și nivelurile ridicate de adrenalină care ne fac extrem de atenți la ceea ce se întâmplă! Cu siguranţă, acest răspuns fizic este un moment în care corpul se pregătește, fie să intre în luptă, fie să fugă din faţa primejdiei, ca un răspuns automat care este crucial pentru supraviețuirea noastră! Dacă analizăm fobiile faţă de anumite vieţuitoare, poate în situaţii mai des întâlnite decât cele care au ca obiect alte cauze, observăm, spre exemplu, că femeile tind să se teamă mai mult de insecte şi de păianjeni, decât de leoparzi, ca să nu mai spunem că mai mulţi oameni se tem de şerpi decât de pisici, tocmai ca o dovadă că fobiile faţă de anumite animale au o rădăcină ancestrală. De fapt, copiii se nasc fără teamă, curajoși, dar, ulterior, adulții le induc frici încă din copilărie: bau-bau, cățelul, păianjenul, câinele rău sau chiar omul rău, iar în acest fel, ajungem la viața de adult cu frici care nu ştim de unde au apărut! În ultimă instanţă, toată lumea se teme de ceva, de sărăcie, de pandemie, de secetă, de boală, pentru că este puţin probabil să găsim vreo persoană care nu a simțit niciodată frica de ceva, de cineva sau de un anumit lucru! Conform ultimelor studii, se pare că frica de a vorbi în public, frica de şerpi, de păianjeni, de înălţimi, de inundaţii, de spaţii închise şi de multe altele sunt printre cele mai obişnuite comportamente în orice comunitate, iar, pe de altă parte, evenimentele neplăcute din trecut condiţionează mintea noastră ca să fie speriată de un anumit lucru sau eveniment care ne ameninţă în viitor, fie o boală, un cutremur, un coronavirus care nu şi-a aflat leacul sau frica de ziua de mâine! În esenţă, creierul nostru este o structură superioară, deosebit de complexă, care controlează întreaga existenţă a fiinţei noastre, iar, după unii medici consacraţi, o anumită excrescenţă localizată în lobii temporali ai creierului este elementul-cheie care controlează, cu deosebire, procesarea emoţiilor negative! Experienţa cotidiană demonstrează faptul că răspunsul emoțional şi direct la starea de frică este foarte personalizat, deoarece, implică aceleași reacții chimice în creierul nostru. Se constată că emoțiile pozitive precum fericirea și entuziasmul, pot fi văzute ca fiind distractive, având exemple la unii adolescenți cu adrenalină, care practică sporturi extreme, dar, sunt şi alte situații de emoție care provoacă frica! În multe privinţe, constatăm că sunt persoane care au o reacție negativă la sentimentul de frică, evitând situațiile care o provoacă, ceea ce denotă că frica poate fi percepută, fie ca fiind pozitivă sau negativă, în funcție de o anumită persoană, fie intarsiată în intimitatea Eului nostru! Pe de altă parte, frica este o stare incredibil de complexă, mai ales că unele temeri pot fi rezultatul unor experiențe sau traume grave, în timp ce alții ar putea manifesta o teamă de altceva în întregime, cum ar fi pierderea controlului asupra unei situaţii sau chiar pierderea autocontrolului reacţiilor proprii!
„Dă piept cu cele mai mari frici ale tale şi apoi vei fi liber”! (Jim Morrison)
Cercetătorii în domeniul psihologiei clinice încearcă să înțeleagă exact ceea ce este frica și ceea ce o provoacă, dar aceasta este o operațiune extrem de dificilă în lumina diferențelor dintre indivizi în ceea ce privește cauzele şi motivele pentru care oamenii se tem la un moment dat! Ca să nu mai vorbim şi de faptul că nu există nici un acord între oamenii de știință care studiază sentimentul de frică şi manifestarea unui anumit fel de comportament care este doar observabil în anumite situaţii limită ale existenţei noastre! De multe ori, prin diferite mijloace, căutăm să atenuăm cu atenţie spaimele, fricile, angoasele, panicile şi coşmarurile, iar, în subsidiar, încercăm să răsfoim ca pe un album şi evenimentele triste, le rememorăm înfiorându-ne, fiindcă ne marchează toate calamităţile şi catastrofele care ni se toarnă în ochii minţii, în urechi, în creier, în inimă şi în suflet de către media otrăvitoare care ne asaltează cu statistici alarmante, mai ales că media noastră românească şi jurnaliştii ocazionali ai momentului pandemic reprezintă bolnavul nemilos şi inconştient, mereu în goană după senzaţionalul rating transpus cu obstinaţie într-o ştire negativă! Se pare că de ştirile pozitive nu mai avem timp şi ni se reproşează că sunt exagerate şi că nu se încadrează în «iadul» vremurilor pe care le trăim! Dacă în socialism, trebuia să prezinţi numai ştirile pozitive, pentru că cele negative dădeau rău la imagine, iată că în epoca «democraţiei originale», numai ştirile negative sunt preferate, pentru că, vezi, Doamne, dau mai bine la…imaginea vremii! Orice fobie reprezintă o imagine răsturnată şi o răsucire nefirească a răspunsului normal al fricii care este îndreptată spre un obiect sau o situație ce nu prezintă un pericol real. Deși recunoaștem că frica este nerezonabilă, de-a lungul timpului tinde să se înrăutățească pe măsură ce teama de răspunsul fricii se menține în sarabanda vieţii de fiecare zi! De multe ori, unii dintre noi avem senzaţia că nu sunt deajuns nenorocirile, necazurile şi harababurile noastre şi în acest fel, acceptăm cu savoare tot ceea ce se petrece rău în lumea largă, oriunde, aiurea, nu contează, că numai catastrofă, violenţă, calamitate şi tot ceea ce este rău şi urât să fie, fiindcă aceasta e până la urmă globalizarea! Avem senzaţia că mereu trebuie să ne fie frică de ceva şi cu apăsătoare voluptate, fiecare ne trăim fricile, urmărind clipele, dar, aşteptând şi prefigurând paroxismul vieţii cotidiene! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
