Cel mai simplu lucru este să dăm vina pe preşedintele Traian Băsescu şi prim ministrul Emil Boc. Fără discuţie, cu vinovăţiile lor pentru situaţia de azi a României. Trecând peste fraudele electorale şi de la alegerile parlamentare, dar şi mai abitir la cele prezidenţiale, n-am putea zice că nu ar fi şi vina alegătorilor.
Sintagma „Proşti, dar mulţi” datează, se pare, de pe vremea cronicarului Grigore Ureche. De-a lungul anilor, noi, urmaşii cronicarului, nu ne-am prea depărtat de acea descriere.
Dacă nu încurc borcanele, recenta asumare a răspunderii Guvernului PreşBăsescu-Boc ar ca fi cea de-a XII-a. Iar pe Emil Boc ori nu-l duce bila sau se face că nu pricepe. Şi ce-ar fi greu de priceput dacă 90% din electorat este convins că duce ţara într-o direcţie greşită. Un om de elementar bun-simţ şi-ar da imediat demisia. Ceva se-ntâmplă. Ori nu-l lasă şeful lui din Dealul Cotrocenilor, căruia i-ar fi greu, dacă nu chiar imposibil, să găsească un om mai umil, mai servil decât actualul prim ministru. Sau sunt presiuni din partea clientelei politice, cu firmele căpuşe aferente, prea bine hrănite de către bieţii români, din ordinul prostului administrator al averii, atâta câtă mai e, statului!
Impunerea, prin asumarea răspunderii guvernamentale a Codului de Dialog Social reduce drastic şi chiar draconic şansele salariaţilor de a se mai asocia şi de a-şi exprima revendicările. În vremea asta, concedierile masive – la Gorj vor urma altele după Sfintele Paşti, în minerit şi energetică -, iar şomajul real este cu mult mai ridicat decât cel recunoscut oficial, fără a se întrevede vreun program de relansare economică sănătoasă, care să ofere locuri de muncă. Starea de sărăcie s-a accentuat prin introducerea a tot felul de taxe şi impozite, creşterea TVA, a preţurilor la energia electrică şi la carburanţi, salariile s-au ciuntit cu peste 25% în cazul bugetarilor, la dascăli ajungând spre 40%, chiar dacă profesorii şi-au câştigat în instanţă nişte drepturi de care guvernanţii portocalii nu ţin deloc seamă, pensiile au scăzut toate cu 5%, iar majoritatea şi prin recalculare. De salarii, ce să mai discutăm.
Iniţial, curba de sacrificiu era anunţată, pe la mijlocul verii trecute, că ar dura vreo şase luni. Numai că apoi, prin Legea salarizării unitare, noua Lege a pensiilor(reduse, evident!), prin Legea (proastă) Educaţiei,ce va conduce la alte reduceri de posturi în învăţământ, curba de sacrificiu să fie prelungită sine die, probabil, până la căderea actualului Guvern portocaliu. Întrucât, liderul social – democraţilor, Victor Ponta, a declarat că odată ajunşi la guvernare, PSD, PC şi PNL vor abroga actuala Lege a pensiilor şi o vor aplica pe cea veche.
În fiecare zi, Coaliţia portocalie cedează, pas cu pas, în faţa celor de la UDMR, numai pentru a-şi apăra posturile. Adică, osul de ros. Legea Educaţiei este o mostră a pohtelor ce-au pohtit UDMR-iştii, preşedintele Traian Băsescu, s-a dus la Covasna să-i liniştească pe maghiarii din România, că vor avea euroregiunea pe criterii etnice, cuprinzând judeţele Harghita, Covasna şi Mureş. În faţa pretenţiilor aberante, în fond mofturi şi semne clare de aroganţă UDMR-istă, slugarnicul şi servilul Emil Boc, dimpreună cu Boss-ul său din Dealul Cotrocenilor formează un cuplu devastator pentru cât a mai rămas din ţară.
Ion Predoşanu
