Proiectul unui preşedinte util, care uneşte şi construieşte

Dialogul şi cooperarea cu societatea civilă reprezintă expresia unei abordări consensuale a vieţii sociale. Pentru Preşedintele României, asigurarea şi încurajarea unei relaţii biunivoce, de parteneriat între stat şi societate este o obligaţie constituţională conferită prin rolul său de mediator.

Scopul unui astfel de parteneriat este realizarea bunei guvernări, bazată pe transparenţă, responsabilitate şi activism civic, reducerea inegalităţii şi a inechităţii sociale, precum şi transpunerea creşterii economice în viaţa oamenilor.

Puterea trebuie folosită pentru a face bine, pentru a rezolva marile probleme ale ţării şi nu pentru a dezbina, instiga şi distruge. După aceste alegeri, trebuie să punem capăt războiului din societate, pornind de la discursul şi atitudinea personală, prin modelul de acţiune promovat.

Nu transferăm lupta politică în societate. Şi nu facem din lupta politică un scop în sine. Lupta politică are sens şi utilitate câtă vreme duce la identificarea celor mai bune şi mai sprijinite soluţii de dezvoltare pentru România.

Războiul dintre instituţii înseamnă blocaj pentru România şi sărăcie pentru români. Războiul dintre instituţii consumă energia politică fără folos, îngheaţă marile proiecte de reformă a statului şi a societăţii, suspendă administraţia şi anulează relaţia contractuală cu cetăţenii.

Preşedintele trebuie să strângă în jurul aceloraşi obiective naţionale premierul, guvernul, Parlamentul şi celelalte instituţii, să încurajeze dialogul, să rezolve disputele. Într-un climat de consens, cooperare şi dialog, iniţiat şi întreţinut de Preşedintele României, procesul de reformare şi modernizare a statului trebuie să se deblocheze.

Reconstrucţia spaţiului public şi a cetăţeniei. Una din prioritățile României este reconstrucția spațiului public și a încrederii în instituțiile publice și actorii instituționali. Regăsirea unui echilibru dinamic între spațiul public – în care cetățenii, ca actori activi ai politicii, interacționează cu instituțiile, și spațiul privat – protejat de imixtiunile sau abuzurile statului, reprezintă cheia procesului de relansare instituțională.

Multiplicarea artificială a crizelor politico-instituţionale din ultimul deceniu a adus România într-un blocaj politic și instituțional care afectează întreaga societate. Conflictul instituţional de la nivelul Executivului a degenerat, antrenând întreaga societate. Tensiunile dintre diferitele puteri şi autorităţi publice au avut drept consecință dereglarea mecanismului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat. În locul promovării unor forme de echilibrare a puterilor a fost stimulat conflictul instituțional dintre acestea.

Statul însuşi, atât ca instituție, cât și ca spaţiu public care creează condițiile manifestării libertății şi egalităţii cetăţenilor, a fost parţial destructurat. Criza de autoritate instituțională afectează cooperarea dintre cetățeni și stat. Reconstrucţia comunităţii politice naționale în spiritul democraţiei și a parteneriatului deschis dintre instituții și societate devine o prioritate a următorului mandat prezidenţial. În acest sens, Preşedintele trebuie să unească, să redevină un factor de coagulare a intereselor naţionale şi un element de echilibru politico-instituţional.

Reconstrucţia spaţiului public presupune promovarea unui set de reforme instituţionale care să asigure consolidarea separației puterilor în stat, să întărească mecanismele de echilibrare a acestora și să dea coerență și eficacitate statului de drept. Succesul acestor reforme depinde, de asemenea, de relansarea societăţii civile ca motor al participării civice, ca formă de control a guvernării și partener activ al administrației publice centrale și locale.

Rolul președintelui de mediator între stat și societate și între instituții și cetățeni va presupune inițierea unui sistem de promovare a formelor de cooperare pentru degajarea consensului și stabilirea interesului general.

Construcţia unei comunităţi politice democratice prin stimularea dialogului cu societatea

Rolul preşedintelui de arbitru al relaţiilor dintre societate şi instituţii publice va presupune reconstrucţia dialogului civic, obiectiv esențial care, alături de dialogul social, trebuie să asigure reprezentarea celor mai variate interese în luarea deciziilor la toate nivelurile instituţionale.

Stimularea participării civice ar trebui să asigure dezvoltarea democraţiei participative care să completeze armonios democraţia reprezentativă şi să creeze condiţiile dezvoltării sociale şi economice echitabile.

În acest sens, relaţia Preşedintelui cu societatea civilă va presupune crearea unor mecanisme permanente de consultare a partenerilor sociali şi civici.

Reperele unui preşedinte util:
Construirea unei echipe (Preşedinte, Premier, Guvern, Parlament, Cetățeni) care să lucreze pentru aceleaşi obiective şi care să tragă România în aceeaşi direcţie europeană
Dialog şi consultare cu societatea civilă pentru asumarea unui PACT de pace socială
Dialog cu toate forţele politice – PLAN NAŢIONAL DE DEZVOLTARE a României pentru următorii 20 de ani
Revizuirea Constituţiei (în reperele proiectului susţinut de USL – preşedinte cu atribuţii clar delimitate; separaţie clară a puterilor executive; eliminarea abuzurilor permise în prezent; asigurarea independenţei justiţiei şi a consolidării statului de drept)
Reforma electorală (prin reducerea numărului de parlamentari şi revenirea la un sistem electoral corect)
Modernizarea administraţiei (pentru diminuarea aparatului birocratic şi eficientizarea administraţiei, la nivel central şi local).