Proiecte și inițiative – Călătoriile te fac deștept/să evoluezi: experiență de învățare-Berlin

302

În fiecare an Institutul Goethe din București oferă profesorilor de limba germană din România burse pentru specializări metodico-didactice şi lingvistice, iar eu am fost una din dintre cei fericiți care au fost selecționați. Sfârșitul lunii iulie 2017, urc nerăbdătoare în autocarul care urma să mă conducă până la aeroportul Henri Coandă, București. Scopul călătoriei este Berlin, unde urma să petrec 14 zile bogate în informații și experiențe de viață inedite. Entuziasmul meu este accentuat de faptul că, în sfârșit aveam ocazia să am contact direct cu limba germană vorbită de omul de zi cu zi care este diferită de limbajul literar. Pregătirile călătoriei au început cu o jumătate de an mai devreme deoarece am dorit să achiziționez biletul de avion la un preț avantajos, iar programul de studiu și drumeții să fie cât mai bogat. Scopul acestei călătorii a fost atât experimentarea culturii germane în sânul ei, dobândirea de noi informații și aprofundarea de cunoștințe de limbă germană, cât și transmiterea elevilor valori precum: disciplina, punctualitatea, responsabilitatea, adaptabilitatea, flexibilitatea și toleranța. Eu cred că o călătorie în Germania, care poate fi privită și ca experiență turistică, oferă persoanelor care învață limba germană, cea mai bună posibilitate de a se dezvolta în acest sens. După un zbor cu avionul care a durat trei ore, am urcat într-un autobuz care m-a condus direct la adresa familiei unde urma să locuiesc. Din prima clipă am fost impresionată de precizia informațiilor furnizate de serviciul mijloacelor de transport în comun din Germania. Trebuie să precizez că nu am putut să iau legătura telefonică cu gazda, motivul fiind lipsa serviciului Roaming. Dar această situație nu a constituit nicio piedică, dimpotrivă am avut prilejul de a-mi exersa propriile cunoștințe de limba germană. În aproximativ treizeci de minute eram în fața locuinței gazdei, iar un trecător m-a observat privind în jur puțin confuză. Imediat și-a oferit ajutorul de a suna gazda. Ajunsă în locuința unde urma să-mi petrec cele 14 zile, am fost întâmpinată cu multă căldură și bucurie. Imediat ce am primit indicațiile cu privire la regulile casei, am luat cina împreună și m-am cufundat într-un somn extrem de odihnitor într-un loc mult visat. A doua zi, după toaleta de dimineață, eram extrem de nerăbdătoare să întâlnesc persoanele venite la curs, dar și să vizitez orașul. După întâlnirea ce a avut loc la Goethe Institut Berlin, relațiile de prietenie s-au legat foarte rapid. Acolo am întâlnit oameni diferiți din toate colțurile lumii (SUA, Bolivia, India, Franța, Italia, Turcia, Honduras, Rusia, Armenia, Egipt etc) care, la fel ca mine, aveau un scop: aprofundarea limbii și culturii germane. Ceea ce ne unea pe noi, însă, era limba germană. Metodele de predare a limbii germane pe care le-am exersat la Goethe Institut sunt cu mult mai evoluate față de cele cunoscute mie, fapt care fac ca limba germană să fie mult mai prietenoasă. Cele patru abilități care sunt necesare a fi perfecționate în cadrul învățării limbii gemane (vorbirea, ascultarea, cititul și scrisul) sunt exersate pornind de la situații autentice, cu texte desprinse din peisajul cotidian. Primul punct al zilei urmat de prezentarea atracțiilor turistice vizitate: Poarta Brandenburg. Despre acest obiectiv turistic aveam cunoștințe de la orele de istorie, dar și din propriile investigații. Acum, în sfârșit, puteam să admir coloanele și arhitectura neoclasică. O plimbare melancolică pe Unter den Linden care m-a transpus în romanul lui Teodor Fontane, Effi Briest., îmi încheie ziua. Fiecare zi era o adevărată îmbogățire de informații: am vizitat ruinele Zidului Berlinului, unde am luat parte la o discuție privind mărturiile trecutului și unde am aflat cum temerarii vest berlinezi au făcut posibilă eliberarea est berlinezilor prin tuneluri subterane. Întrebările grupului nostru și curiozitatea m-au făcut să înțeleg că libertatea și democrația sunt valori pentru care merită să lupți. Și, deoarece discuțiile au fost purtate în limba germană, pentru mine ca profesoară de limba germană au fost destul de profitabile. După amiază grupul nostru s-a îndreptat către lagărul de refugiați, Marienfeld. Acolo am văzut locul unde au fost găzduiți refugiații Berlinului de Est. Cele vizitate și observate urmau să fie prezentate a doua zi în plen, continuând cu concluziile și evaluarea rezultatelor. Fiecare zi a însemnat o noua experiență culturală și lingvistică: vizitarea Castelului Sansoussi construit de Hohenzollerni în Potsdam ne-a oferit un crâmpei din viața regală a vremii, Muzeul de Istorie, învecinat cu renumita Universitate Humboldt, copleșesc prin grandoare măreție și cultură, o plimbare palpitantă prin clădirea Parlamentului German-Reichstag/Bundestag, situat pe malul râului Spree, ne-a transpus în atmosfera politică a landului german, nici zona comercială din inima Berlinului-Alexanderplatz- nu a fost neglijată. Orologiul lumii – Die Weltuhrzeit – și Turnul Televiziunii – Der Fersehturn- străjuiesc centrul capitalei germane și amintesc ambițiile Berlinului de Est. Nu în ultimul rând, am admirat zgârie-norul Potsdamer Platz, aflat între centrul istoric în Est și noua zonă din Vest care, și în zilele de azi, este considerat un câmp străin. Trăind în multiculturalitatea unui oraș fuziune, așa cum este considerat Berlinul, mi-a demonstrat că integrarea bunului gust străin poate să fie un câștig. Se poate mânca turcește, asiatic, bucătăria italiană este foarte prezentă în centrul Berlinului, unde multiculturalitatea este bineînțeleasă. Punctul forte pentru câțiva din grupul nostru a fost o zi de plajă la Wansee, care reprezintă un minunat loc de odihnă recomandat oricărui vizitator al Berlinului. Și, astfel, au trecut cele 14 zile în care procesul de acumulare al informațiilor s-a desfășurat într-un alt climat decât cel cunoscut nouă, în sala de clasă: a fost mișcare în spațiul lingvistic german, conviețuirea cu familii germane, luarea aminte la valorile pe care nu le remarci în viața de zi cu zi. Aeroportul Otopeni. Autobuzul mă conduce pe drumul către casă. În mintea mea încă mai persistă liedul interpretat de Marlene Dietrich, Ich hab noch einen Koffer in Berlin-Încă mai am un bagaj în Berlin- iar, celebra propoziție a lui J.F. Kennedy: Ich bin ein Berliner- Sunt un berlinez, îmi bâzăie încă prin cap. Cu siguranță, voi revedea extraordinara metropolă germană deoarece mă simt legată de acest loc atât de înveșmântat istoric și, totuși, atât de modern.
MONICA ȘTEFĂNOIU, Șc Gimnazială Al. Ștefulescu, Târgu Jiu, Gorj

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here