Aflat sub puternica impresie a emisiunii din data de sâmbătă, 06.XII.2014, invitat, reputatul regizor de film, Nicolae Mărgineanu, moderatoare, cunoscuta Eugenia Vodă, critic de artă, un etalon atât al frumuseții cât și al deșteptăciunii feminine, de parcă Ceatorul a revărsat totul în această prezență feminină, m-am decis să orânduiesc câteva gânduri în aceste vocabule destinate tiparului.
De la început, facem mărturisirea de credință, ab imo pectore, că am rămas marcat emoţional, afectat și afectiv, atât de mult, încât, pentru mult timp, am stat adâncit pe gânduri.
Din emisiunea cu pricina, am aflat că regizorul Nicolae Mărgineanu nu este altul decât fiul ilustrului profesor universitar, Nicolae Mărgineanu, cel care făcea parte din elita profesorală a Universității clujene, alături de reputații Lucian Blaga, Liviu Rusu, Onisifor Ghibu, D.D. Roșca, Ion Breazu, Speranția și alții.
Nicolae Mărgineanu își avea obârșia într-o familie de țărani mijlocași din satul Obreja. Sfatul mamei, o femeie simplă, dar înțeleaptă, a pus pecetea caracterului viitorului mare savant: „Mamă, să-ți păstrezi sufletul curat așa cum îmbrăcai cămașa curată când mergeai duminică de duminică la biserică!”. Câtă sfințenie în aceste cuvinte glăsuite de-o simplă țărancă, dar bogată în cuget și la suflet! Pe bună dreptate, „Viitorul unui copil este totdeauna fapta mamei sale”. Împăratul Napoleon I întreabă odată pe o doamnă de la curtea sa: „Ce lipsește pentru a da oamenilor o bună creștere? ”
– Mame, răspunse doamna.
Răspunsul îi plăcu mult împăratului. „Da, da, zise el, în această vorbă unică se cuprinde o înaltă școală de bună creștere. Aveți grijă, așadar, şi formați mame, care să știe a da o bună creștere copiilor lor”.
Așa că formarea caracterului viitorului Profesor a început în brațele și pe genunchii mamei.
Absolvent al Facultății de Psihologie din Cluj, cu specializări la universitățile Leipzig, Berlin, Hamburg, Paris, Londra, bursier Rockfeller, Nicolae Mărgineanu, cu toate că a avut oferta să rămână în lumea academică americană, a ales să vină „ la obârșie, la izvor”, să-i fie de folos țărișoarei sale. A considerat că e mai bine să vină la Alma mater (Alma parens) din Clujul studenției sale, unde s-a format și care l-a trimis pentru a se specializa la alte universități din lume. Aşa au procedat toți cei care au primit lumina cărții în Occident, în anumite momente istorice, începând cu pașoptiștii, au venit cu gânduri nobile să pună în practică ce au văzut și asimilat într-o lume cu o civilizație seculară. Poate că au făcut excepție unii intelectuali care au decis să rămână departe de țară, după instalarea puterii comuniste. Să sperăm că și tinerii de azi, care aleg să studieze în străinătate, nu vor uita că ,,s-au născut în Limba Română și nu vor alege o ţară de rezervă.”
A predat la Facultatea de Filosofie și Litere din Cluj și a condus Institutul de Psihologie. Nicolae Mărgineanu aparține acelei strălucite generații formate în climatul spiritual dintre cele două războaie mondiale care consideră că „ identitatea națională, idealul de personalitate a poporului român se cer slujite cu devotament”.
Dar asupra vieții marelui savant devotat Universității clujene și asupra familiei sale s-au abătut nori negri, astfel că, după ce refuzase posturile diplomatice oferite de regimul comunist, cade victimă celui de-al doilea val de arestări (1948-1953), fiind reținut în 1948.
Inculpatul, în realitate fără nicio culpă, este condamnat de o justiție „proletară”, obedientă politicului, în condițiile unui regim totalitar, dictatorial, la 25 de ani de muncă silnică, pentru „crima de uneltire contra ordinii sociale”, acuzat de spionaj american, așa cum reiese din spusele fiului, regizorul Nicolae Mărgineanu. Se pare că la mijloc era şi invidia unor colegi de catedră. Urmează infernul penitenciarelor comuniste, cu metodele torționare cunoscute, presiunile nu întârzie să se abată și asupra familiei, soția este forțată să divorțeze, metodă folosită pentru distrugerea morală a deținutului, cei doi copii întâmpină greutăți în continuarea studiilor, tânărul Nicolae Mărgineanu, viitorul regizor, merge la „munca de jos”, ca șofer pe șantierele Hunedoarei, apoi, reușind la IATC, era cel mai vârstnic student. Așa s-a întâmplat cu ,,toată floarea cea vestită” a intelectualității și a armatei române, România având enorm de pierdut. Se adeveresc cuvintele scriitoarei franceze, Doamna de Stael: „Iubire, virtute, geniu, adică tot ceea ce onorează pe om, au fost mai întotdeauna prigonite de om”.
Savantul Nicolae Mărgineanu a reușit să supraviețuiască barbariei din penitenciare, s-a dovedit a fi un caracter puternic, cu o voință perfect educată, un exemplu de demnitate și curaj. Credința în Cel de Sus, în valori morale precum Cinstea, Adevărul, Dreptatea, Binele, Frumosul, dragostea de familie,foamea de știință, toate acestea au venit în sprijinul supraviețuirii, așa cum bradul, pe stâncă de munte, ars de soare, mușcat de gerul aspru al iernilor, biciuit de vânturi puternice, rămâne tot în picioare.
După 16 ani de detenție, este eliberat în 1964, având o greutate de 45 kg, adică jumătate din greutatea corpului, la reținere. Sosit în libertate, se adresează lui Dumnezeu cu rugămintea: „Doamne, mai dă-mi încă 16 ani de viață, să pot duce la îndeplinire unele proiecte la care am meditat îndelung în timpul închisorii!”.
Prima grijă a ilustrului dascăl a fost să se recăsătorească cu soția forțată să divorțeze, care îi dăruise cei doi copii și i-a fost credincioasă pe tot timpul detenției. Nemaifiind primit în învățământ, pentru care a suferit enorm, și-a reluat pe cont propriu activitatea de cercetare. Iată câteva din lucrările savantului Nicolae Mărgineanu: „ Psihologia persoanei”, Editura Universitatea din Cluj, 1944” „Natura științei, temelia logică, matematică și experimentală”, Editura Științifică, București, 1968” „ Sub semnul omeniei, particularitate și universalitate în gândirea românească”, Editura pentru Literatură, București, 1969” „Condiția umană: aspectul ei bio-psiho-social și cultural”, Editura Științifică, București, 1973” „ Psihologie și literatură”, Editura Dacia Cluj, 1970” „Psihologie logică și matematică”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1975. Este și autorul unui jurnal, „Amfiteatre și închisori”. Prin activitatea sa de cercetare, s-a făcut cunoscut în lumea stiințifică europeană și peste Ocean. Ce bine ar fi ca asemenea caractere să existe şi în rândul politicienilor de azi! Poate or fi, dar deocamdată nu s-au afirmat. Cert este un lucru: România postdecembristă, cu mici excepții, n-a avut lideri adevărați, doar personalități avide de putere, rangofili, argirofili, aurofili, așa se explică faptul că au reușit să ne situeze în coada Europei, deși, jefuită, avem o ţară încă bogată și cu un popor inteligent. Și totuși, au izbutit o performanță: o corupție generalizată, similară, probabil, celei de pe timpul domniilor fanariote. Rugămintea intelectualului exemplar, Nicolae Mărgineanu,adresată Atotputernicului a fost îndeplinită, astfel că după 16 ani, a trecut în veșnicie, în lumea celor drepți, s-a dus să moară puțin, pentru că trăiește prin scrierile sale științifice lăsate patrimoniului naţional și universal. Cei doi fii au redeschis procesul, în urma căruia savantul Nicolae Mărgineanu a fost declarat nevinovat. Emisiunea „Profesioniștii” din seara de Sfântul Nicolae, 06.XII.2014, s-a terminat cu sfatul mamei celebrului om de știință, Nicolae Mărgineanu, rostit de nepotul și fiul, Nicolae Mărgineanu, regizor de film: „ Mamă, să-ți păstrezi sufletul curat așa cum îmbrăcai cămașa curată când mergeai duminică de duminică, la biserică!”
Țara are nevoie mai mult ca oricând de caractere, de aceea, ca om care am slujit catedra cu sfințenie, peste patru decenii, fără niciun alt profit, în afara salariului, având drept martori Cerul și generațiile de elevi, aș adresa o rugăminte de suflet: „Mame și dascăli, înainte de toate, formați caractere!”
Constantin E. Ungureanu
