Într-un „Cuvânt lămuritor” la cartea sa „Victor Daimaca descoperitorul de comete”, lucrare apărută la Fundaţia-Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2011, prof.dr. Zenovie Cârlugea recunoaşte că: ”Ideea realizării unei lucrări (de formulă documentară) închinate astronomului amator VICTOR DAIMACA (1892-1969), descoperitor de comete pe cerul Târgu Jiului, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a pornit din
datoria de a cinsti memoria acestei personalităţi distincte, cât mai ales din fascinaţia ce s-a adunat în jurul acestui destin singular aureolat de o pasiune îndelungată, menită a-l ridica deasupra breslei didactice şi a-l proiecta pe fundalul cercetării astronomice, ba chiar în analele cosmologiei mondiale”.
Pasiunea amatorului, celebritatea astronomului
Nu doar în plan cultural, activitatea pasionatului astronom amator în viaţa culturală a Târgu Jiului de altădată era una singulară. La acea vreme, nici în plan naţional nici o cometă descoperită pe teritoriul ţării noastre nu se găsea în cataloagele internaţionale. Pasiunea lui Victor Daimaca, în vremuri de restrişte şi aprige confruntări ideologice şi reaşezări socio-democratice, mult mai mult decât activitatea didactică, i-au adus astronomului amator celebritatea. După pensionare, profesorul de matematică Victor Daimaca s-a retras în Bucureşti ca un astronom. Care şi-a continuat pasiunea, mângâindu-şi spiritul iscoditor într-un cadru temeinic al observatorului Astronomic. Practic, astronomul amator s-a transformat într-un riguros cercetător ştiinţific.
Cometele Daimaca
Profesorul de matematică al Liceului Tudor Vladimirescu a descoperit 7 comete, din care primele două au fost total noi. Aşa cum spune monografistul prof. dr. Zenovie Cârlugea, prima este cea din 3 decembrie 1943, denumită „Daimaca 1943 C”, continuând cu cea din 16 decembrie 1943, clasată drept „Cometa Van Gent – Peltier – Daimaca”, apoi cu altele observate: la 30 iulie 1945 – „Cometa Kopf”, la 5 septembrie 1946 – „Cometa Gracobini-Zinner”, la 14 octombrie 1947 – „Cometa Encke”, la 22 iunie 1948 – „Cometa Honda”, apoi la 25 iulie 1955 – „Cometa Bakharov”. Toate acestea vorbind, de la sine, despre o pasiune constantă şi de o vocaţie în cercetarea universului. Fapte ce au condus la notorietatea şi recunoaşterea lui Victor Daimaca în lumea ştiinţifică. Doar două dintre cometele descoperite poartă numele românului Daimaca, fiind astfel clasate şi clasificate în atlasele mondiale: cometele 1943 C DAIMACA şi 1943 W1 VAN GENT-PELTIER-DAIMACA. Aşa după cum bine remarcă autorul acestei unice şi competente monografii, dacă Victor Daimaca ar fi lucrat într-un cadru instituţionalizat de specialitate, pe programe şi proiecte de aplicaţie specifică atunci contribuţia lui Victor Daimaca ar fi fost una de excepţie, mult mai răsunătoare. El a lucrat pe cont propriu, cu mijloace financiare reduse.
Recunoaştere internaţională, încă din timpul vieţii sale
Chiar şi în condiţii nu tocmai favorabile, descoperirile sale au fost recunoscute de forurile ştiinţifice internaţionale. La care observaţiile şi constatările sale au fost racordate prin includerea la releele informaţionale de specialitate transeuropene. Începând cu Observatorul Astronomic „Vasile Urseanu”, din Bucureşti, şi până la Biroul Central al Uniunii Astronomice Internaţionale de la Copenhaga, Observatorul Astronomic din Johannesburg(Africa de Sud) sau Societatea Astronomică a Pacificului, din San Francisco, care i-a conferit, cu ocazia primei descoperiri, o medalie de bronz, având numele său gravat pe ea.
Opţiunea Târgu-Jiu a tânărului Daimaca
Frumoasa descriere a unuia dintre cele mai pitoreşti ţinuturi ale României – Ţara Severinului se bucură de pagini memorabile în cartea prof.dr. Zenovie Cârlugea. La Turnu Severin activase în Cercul de Astronomie şi tânărul Victor Daimaca. Acela care se născuse la 22 august 1922 în Drobeta Turnu-Severin, dintr-o familie de mici negustori, cu origini italiene, dacă ar fi să-i dăm crezare lingvistului şi academicianului Iorgu Iordan. Pasionat de astronomie încă din fragedă pruncie, viitorul tânăr studios Victor Daimaca citea cu nesaţ din biblioteca Liceului Traian lucrările de popularizare a astronomiei semnate de Camille Flammarion. A urmat Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti, avându-i ca profesori pe renumiţii matematicieni şi astronomi printre care îi amintim pe Dimitrie Pompeiu, Gheorghe Ţiţeica, Anton Davidoglu, Nicolae Coculescu şi alţii. A obţinut licenţa, a lucrat ca funcţionar la Bucureşti. Opţiunea licenţiatului Victor Daimaca pentru Târgu Jiu a recunoscut-o, mai târziu, în ale sale amintiri: „De câţiva ani mă stabilisem în Bucureşti. Dar aici, practic, nu e cer, ca să spargi plafonul tulbure al oraşului ţi-ar fi trebuit instrumente puternice şi costisitoare, pe care nu le puteam nici măcar visa. Fapt pentru care am luat o catedră de matematici la Târgu Jiu(1929), preferând să mă întâlnesc cu cerul pe cont propriu… Dincolo de gară, o coloană de metal ţintind zenitul, ca un ciudat obelisc sideral…”(conform Al. Doru Şerban, Personalităţi care au fost în Gorj, Ed. Măiastra, 2009).
Daimaca despre el însuşi
„Am realizat un total de 7 comete fără nicio indicaţie de afară, dintre care două noi. Am primit felicitări din partea Observatorului din Bucureşti. Societatea Astronomică a Pacificului din San Francisco mi-a trimis o medalie de bronz cu numele meu gravat pe ea, în amintirea primei descoperiri, şi felicitări. Au rămas pentru totdeauna înscrise în Anale, descoperirile de comete din România. Sunt mândru că am putut prin muncă şi perseverenţă să contribui şi eu, un modest astronom-amator, la ridicarea şi mai sus a prestigiului ştiinţei noastre în domeniul “astronomiei”, spune şi semnează Victor Daimaca pe contracoperta IV a volumului închinat lui de prof.dr. Zenovie Cârlugea.
Daimaca văzut de astronomul Dr. Mirel Birlan
Victor Daimaca este o personalitate cu un loc foarte important în istoria astronomiei româneşti. El reprezintă unul dintre exemplele remarcabile, de referinţă. La care regăsim pasiunea pentru astronomie care l-a ghidat până la sfârşitul vieţii. Numele lui Victor Daimaca se regăseşte printre observatorii cerului. Pasiunea şi răbdarea, calitatea observaţiilor şi promptitudinea rapoartelor i-au fost răsplătite prin descoperirea câtorva comete. Asiduitatea lui de observator a fost recompensată de uniunea Astronomică Internaţională şi serveşte peste timp noilor generaţii interesate în descrierea bolţii cereşti.” Aşa se exprimă astronomul Dr. Mirel Birlan, de la L’Observatoire de Paris-Meudon, L’Institut de Mecanique Celeste et de Calcul des Ephemerides.
Monografie de referinţă
Nu ascundem faptul că, deşi subsemnatul este absolventul unei facultăţi de matematici a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj şi l-am avut decan pe prof.univ.dr. Gheorghe Chiş, un minunat dascăl şi astronom, acribia şi osârdia amicului prof.dr. Zenovie Cârlugea mă uimeşte şi copleşeşte. Atâta muncă de documentare laborioasă, din Târgu Jiu, la Bucureşti, Paris, SUA şi îndepărtate Canada, plus o viziune poetică asupra cerului înstelat şi a persidelor fac din această monografie una de referinţă şi greu de egalat. Încât nu ne putem înfrâna dorinţa de a-l felicita şi în scris pentru această nouă carte deosebită şi complet surprinzătoare a domniei sale.
Ion Predoşanu
